Dividendele anti-asocierii

Foto: fi.ill.in.ua

Xenia Florea

Occidentul este revoltat. „Rusia s-a folosit în mod scandalos de problemele Ucrainei în propriile interese, dar şi pentru a nu admite semnarea de către Ucraina a acordului de asociere cu Uniunea Europeană”, aşa a comentat noul ministrul de externe al Germaniei Frank-Walter Steinmeier rezultatele negocierilor dintre Vladimir Putin şi Victor Ianukovici, care au avut loc pe 17 decembrie, la Kremlin. Iar publicaţia economică rusă „Vzglead” a titrat „Ucraina a primit de la Rusia ceea ce nu i-a dat Uniunea Europeană”.

FR-UE: simţiţi diferenţa

De la inceputul anului 2014, preţul la gazele ruseşti pentru Ucraina va constitui $268,5 pentru o mie de metri cubi, faţă de actualele $406. Acest fapt îi va permite Ucrainei să economisească cîte $130 la fiecare mie de metri cubi, ceea ce va constitui circa $3 mild. anual. În afară de aceasta, Federaţia Rusă va investi în hîrtiile de valoare ucrainene $15 mild. din Fondul bunăstării naţionale, unde se acumulează mijloace din preţurile înalte la petrol pe piaţa mondială. Precum a declarat jurnaliştilor, ministrul de Finanţe al Rusiei, Anton Siluanov, pînă la finele săptămînii curente, FR va procura eurobondurile Ucrainei cu termen de 2 ani în valoare totală de $3 mild.

În esenţă, după negocierile cu Ianukovici, Vladimir Putin a căzut de acord să salveze economia ucraineană, care se afla în pragul colapsului, consideră experţii. Potrivit prognozelor consilierului preşedintelui FR pe problemele integrării economice regionale, Serghei Glaziev, Ucraina ar fi putut intra în default deja în 2014, deoarece dacă semna acordul de asociere cu UE, Rusia ar fi sistat imediat creditarea ei. „Iar în prezent, balanţa de plată a Ucrainei în mare parte este întărită de creditele şi de investiţiile directe ruseşti: cota afacerilor ruseşti în investiţiile străine directe constituie jumătate, depăşind-o pe cea germană de şase ori”, a declarat Glaziev cîteva luni în urmă, în cadrul forumului de la Rodos.

Un alt suport pentru economia ucraineană a devenit semnarea acordului de reluare a producţiei în serie a avioanelor An-124 cu motoare D-18T şi modificaţiile lor. Precum a declarat în direct la postul de radio „Eho Moskvî”, vicepremierul FR, preşedintele comisiei militar-industriale, Dmitrii Rogozin, „birourile noastre de construcţie acum sînt suprasolicitate. Noi nu reuşim să îndeplinim comanda Ministerului Apărării – sînt prea multe comenzi. Anume acum noi putem să le oferim întreprinderilor ucrainene comenzi comune. Iar aceasta este o şansă unică pentru Ucraina, care îi va ridica economia, îi va restabili potenţialul industrial, îi va oferi bani la buget”. Se pare că acest scenariu a început să se materializeze după negocierile dintre Putin şi Ianukovici.

În prezent, în Ucraina, Rusia, dar şi în Uniunea Europeană toţi ghicesc – ce i-a promis Victor Ianukovici colegului său rus în schimbul acestor preferinţe şi cum se va răsplăti Ucraina. Prin aderarea la Uniunea Vamală? Prin vînzarea unei părţi sau în totalitate a sistemului de transport al gazelor? Sau Ucraina, totuşi, a hotărît să renunţe la obligaţiile sale faţă de comunitatea energetică a Uniunii Europene? Or, Vladimir Putin, ca un politician pragmatic, nu oferă asemenea reduceri pur şi simplu.

Opoziţia ucrainean deja l-a acuzat, tradiţional, pe preşedintele Ianukovici de trădare a intereselor naţionale. Nu putem să negăm că înţelegerile de la Kremlin este o lovitură grea asupra proziţiilor celor de pe „euromaidan”. Vladimir Putin, practic, i-a oferit societăţii ucrainene posibilitata de a compara şi aprecia toate avantajele integrării europene şi a celei eurasiatice.

Ce îi va da Uniunea Europeană Ucrainei: un acord de asociere ? Falimentarea mai multor ramuri ale economiei, ce nu vor putea livra producţie nici pe piaţa ucraineană, deoarece nu va corespunde regulamentelor tehnice europene? Efemerul ajutor macrofinanciar de 610 mil. euro, cu condiţia reluării colaborării cu FMI, care cere majorarea cu 40% a tarifelor la gaze pentru populaţie, reducerea salariilor bugetarilor, menţinerea impozitelor şi renunţarea la menţinerea administrativă a cursului hrivnei?

Dar iată ce oferă uniunea cu Rusia: reducerea substanţială a preţului de achiziţie a gazului, comenzi pentru întreprinderile militare ucrainene, salvarea economiei ucrainene de default prin cumpărarea unei părţi a datoriei publice.

Funcţionarii europeni acum vorbesc cu indignare despre faptul că Vladimir Putin se joacă cu Ucraina, ca pisica cu şoarecele, lipsind-o de dreptul suveran de a alege. Dar ce a împiedicat Bruxelles-ul să atragă de partea sa Kievul cu un set similar de preferinţe? Apropo, Kremlinul a avut grijă şi de măsurile de răspuns în cazul în care Kievul va decide brusc să-şi schimbe cursul la 180 de grade. Precum a declarat preşedintele FR după negocierile purtate cu omologul său ucrainean, partea rusă consideră că înţelegerile din 17 decembrie, inclusiv reducerea preţului la gaz, sînt o „soluţie temporară”. Dar Rusia, potrivit lui Putin, „este gata în continuare să vină în întîmpinarea” Ucrainei.

În Armenia gazul este şi mai ieftin ...

Armenia, care încă în septembrie a refuzat să se asocieze cu UE şi a anunţat că intenţionează să adere la Uniunea Vamală, a obţinut reducerea la gaz înaintea Ucrainei. După vizita lui Vladimir Putin la Erevan, la începutul lunii decembrie, părţile au încheiat un acord în domeniul gazelor.

În locul preţului anterior de $270 pentru o mie de metri cubi armenii vor plăti acum $189. Adică, Armenia va primi flacăra albastră la tariful intern al Rusiei. Aceasta s-a întîmplat datorită faptului că Rusia a căzut de acord să anuleze taxa de 30% la export a petrolului şi produsele petroliere. Potrivit acordului încheiat, acest preţ va fi valabil pentru Armenia pînă în anul 2018.

Deja după vizita lui Vladimir Putin, ministrul armean al energeticii, Armen Movsesean, a comunicat presei că dacă Erevanul ar fi refuzat să adere la Uniunea Vamală, atunci gazul pentru Armenia ar fi costat $500 pentru o mie de metri cubi, ba chiar mai mult. Adică, gazul trebuia cumpărat deja la preţuri europene. În acest caz, singura alternativă pentru Erevan ar fi fost gazul din Iran. Dar şi această ţară vinde flacăra albastră la preţuri mondiale – peste $400 pentru o mie de metri cubi la frontieră. Iar acest preţ este incomparabil cu actualul de $189.

Analiştii spun că pentru acordul de a adera la UV Armenia a primit în avans de la Rusia preferinţe serioase la cele mai importante pentru economia armeană articole ale exportului rusesc. Directorul Centrului de dezvoltare strategică a ţărilor CSI al Institului Europei al AŞR, Alexandr Gusev a calculat că integrarea Armeniei în Uniunea Vamală va costa Rusia aproape $1 mild. în acastă sumă au fost incluse preţul redus pentru gazul livrat Armeniei, anulara taxelor vamale la un nomenclator limitat de mărfuri, cheltuielile pentru construcţia clăii ferate Iran-Armenia etc.

Însă Federaţia Rusă nu va rămîne păgubaşă. În afara dividendelor politice înalte în regiune, Rusia va obţine întreaga reţea de distribuţie a gazelor din Armenia, precum şi controlul asupra altor obiecte şi domenii strategice ale Armeniei. Părţile au convenit că în contul datoriei Ameniei de $300 mil., cota concernului “Gazrpom” în Întreprinderea Mixtă “ArmRosGazprom” va creşte pînă la 100%, faţă de actualele 80%.

Aşa că Moscova şi Erevanul au făcut un schimb destul de avantajos pentru ambele părţi, susţin experţii. Potrivit estimărilor Centrului de cercetări integraţioniste al Băncii euroasiatice de dezvoltare, efectul economic de la anularea de către Rusia a taxei pentru gazele naturale va constitui pentru Armenia $140 mil. Iar în total, intrarea ţării în Uniunea Vamală va conduce la o creştere economică suplimentară faţă de cea existentă de 4,5%.

Modova: doar o reducere „tehnică”

În Republica Moldova, care şi-a păstrat loialitatea faţă de Uniunea Europeană, în anul curent, preţul de achiziţie al gazelor ruseşti a constituit în medie $380 pentru o mie metri cubi. Şi acest preţ este unul foarte bun pentru Moldova. Deoarece România cumpără gazul de la “Gazrpom” cu $470 pentru o mie de metri cubi, Grecia – cu $427, iar Macedonia– cu $497,5. Şi asta ţinînd cont de reducerea considerabilă a preţurilor pe piaţa europeană pe parcursul anului. Anul trecut, Macedonia, de exemplu, plătea pentru gazul rusesc $564 pentru o mie de metri cubi, Polonia - $525,5, Bosnia şi Herțegovina - $515,2, Cehia - $503,1, iar Bulgaria - $501.

Aşa că un nou contract cu „Gazprom” nu este convenabil pentru RM: concernul rus de gaze sau va insista la preţul mediu european, sau va fi de acord cu o anumită reducere, dar va pune un şir de condiţii irealizabile pentru Moldova. Funcţionarii ruşi – de la premier pînă la ministrul energeticii au dat de înţeles în repetate ori: Rusia este gata să ofere o reducere la gaz pentru Moldova doar cu condiţia că partea moldovenească va refuza la cooperarea energetică cu Uniunea Europeană, adică la participarea la pachetele energetice II şi III ale UE. Iar o reducere semnificativă a tarifelor la flacăra albastră (aproape pînă la cele interne ruseşti) ar putea avea loc doar dacă RM va decide să adere la Uniunea Vamală. Aşa cum s-a întîmplat cu Armenia.

Ar fi naiv să contăm pe bunăvoinţa concernului rus după summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius. De aceea, Chişinăul se va ţine de contractul încheiat cu „Gazprom” în 2006, care este încă în vigoare, fiind prelungit de nenumărate ori. Potrivit acestuia, preţul la gaze se calculează trimestrial, reieşind din media aritmetică a preţului de comercializare a gazului de către „Gazprom” în ţările vecinătăţii îndepărtate, din trimestrul anterior livrării, ţinînd cont de coeficientul modificării preţurilor la produsele petroliere (ţiţei şi păcură) pe piaţa mondială.

Ministerul Economiei a calculat că, reieşind din prevederile contractului prelungit şi situaţia pe piaţa mondială a produselor petroliere, preţul mediu de achiziţie a gazelor în anul viitor va fi cu aproximativ $10 mai mic faţă de anul curent şi va constitui $370.

Însă raportînd că “preţurile la produsele petroliere pe piaţa internaţională sînt favorabile Moldovei” sau că “în anul viitor gazu lva consta cu $10 mai puţin”, guvernul nu doreşte să menţioneze că preţul de $370-380 pentru o mie de metri cubi este preţul la intrarea în ţară, iar consumatorii casnici plătesc, de regulă pentru acelaşi volum, cu $100 mai mult.

Acum, tariful la gazele naturale, livrate consumatorilor casnici pînă la 30 m.c. pe lună constituie 5971 de lei pentru o mie de metri cubi. Pentru cei ce consumă mai mult de 30 m.c. - 6221 lei. Adică, la importul gazului la preţul de $380 pentru o mie de metri cubi, consumatorii casnici din Republica moldova, la cursul actual al dolarului, sînt nevoiţi să achite $460-480 pentru o mie de metri cubi, în funcţie de volumul consumat. Iar pe parcursul anului, cînd cursul de schimb era mai mic, acest indicator constituia $500 şi chiar mai mult.