Domnul Moldovei – stăpîn și conducător al țării

Şeful statului, conducătorul Ţării Moldovei era domnitorul/domnul. „Domnitorii Moldovei, — afirma D. Cantemir, — nu erau nici unuia (dintre principii creştini) mai prejos în privinţa puterii şi dreptului pe care-1 aveau asupra supuşilor săi”.

După cum menţionează în diferite locuri С. С. Giurescu, separarea puterilor este o idee modernă. Semnificaţia ei este simplă: cel care cîrmuieşte/stăpîneşte nu are dreptul să judece, iar cel care judecă nu trebuie să facă legi. În perioada de statornicire a Statului Moldovenesc — secolele XIV-XV, ca şi în întreaga Europă, era cu totul altă situaţie: regele, ducele, ţarul, iar în Moldova ̶ domnitorul — una şi aceeaşi persoană era şi cîrmuitor şi judecător, şi supraveghetor al executării poruncilor şi hotărîrilor suveranului. Prin primul său hrisov, semnat la 11.02.1400, domnitorul Moldovei se intitulează: „Милостью божию Александр воевода, господарь Земли Молдавской” ̶ din mila lui Dumnezeu Alexandru voievod, domn (= stăpîn, suveran) al Ţării Moldovei. Astfel se va intitula Alexandru cel Bunîn 87 din cele 91 de documente semnate de el şi păstrate, înrădăcind titulatura deosebită a suveranilor Moldovei: „господарь Земли Молдавской”, care va fi însuşită de cancelariile Europei şi a Rusiei.

Unicul domn al Moldovei membru al Academiei din Berlin