Orașele moldovenești sînt mai vechi decît prima lor atestare documentară, unele au fost fondate înainte de întemeierea Țării Moldovei. În secolul al X-lea este menționată în izvoarele istorice Cetatea Albă (Maurocastron, Moncastro); în secolul al XIII-lea – Chilia, Baia; în secolul al XIV-lea – Hotin, Hîrlău, Suceava, Cernăuți, Iași, Piatra lui Crăciun (Piatra Neamț), Roman, Fălciu, Orheiul Vechi (arheologic secolul al XIV-lea); în prima jumătate a secolului al XV-lea – Dorohoi, Bacău, Tighina, Cotnari, Trotuș, Vaslui, Botoșani, Lăpușna, etc.
Cea mai veche așezare orășenească de pe teritoriul Moldovei este Cetatea Albă, întemeiată în secolul VII î.Hr. de greci. Construită pe malul Nistrului, așezarea a purtat inițial numele Tiras, mai tîrziu bizantinii au numit-o Mavrocastron, adică Cetatea Neagră, apoi Asprocastron – Cetatea Albă; cumanii tătarii și turcii au numit-o Akkerman (Cetatea Albă), iar slavii – Belgorod. Rețeaua de orașe în spațiul dintre Nistru și Prut începe să se constituie în secolul al XV-lea, după izgonirea definitivă a tătarilor din această regiune.
Consolidarea puterii domnești în timpul lui Alexandru cel Bun și Ștefan Cel Mare au contribuit la prosperarea economică a țării și la consolidarea orașelor în calitate de centre economice și administrative. Către sfîrșitul secolului XV în Moldova existau 21 de orașe. În decursul secolelor XV-XVI în interfluviul Nistru-Prut se dezvoltă și cresc orașele Cetatea-Albă, Chilia, Tîrgul Sărata, Orhei, Cernăuți, Hotin, Soroca.
Continuarea citit pe moldovenii.md.
Adăuga comentariu