Care este legătura dintre diabet și obezitate

Obezitatea este definită de grăsimea corporală prezentă în exces, ce duce la un IMC (indice de masă corporală) calculat mai mare de 30. Cu o creștere a numărului de cazuri înregistrate în majoritatea populațiilor din întreaga lume, obezitatea este asociată cu dezvoltarea și progresia bolilor cu mortalitate ridicată, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, reprezintînd o provocare majoră pentru sănătate la nivel mondial.

Legătura dintre obezitate și diabet a fost abordată în multe studii de-a lungul timpului, dar cele mai noi dintre ele constată cum obezitatea nu este o cauză primară a diabetului, însă este un important factor favorizant. Așadar, obezitatea joacă un rol important în dezvoltarea pre-diabetului și a diabetului.

Diabetul se caracterizează prin concentrații crescute de glucoză în sînge, în urma producției insuficiente sau eronate de insulină de către celulele beta ale pancreasului sau prezența unei rezistențe marcate la insulină la nivelul țesuturilor periferice. Insulina, în mod normal, reglează nivelul glucozei din sînge. În diabet însă, acest mecanism este afectat. O creștere a numărului de celule adipoase (alcătuiesc țesutul adipos/gras) duce și la o rezistență mai mare a celulelor la acțiunea insulinei.

Cum influențează obezitatea apariția diabetului?

Predispoziția genetică joacă un rol important

Consumul excesiv de carbohidrați conduce la o apariție mai timpurie a diabetului la persoanele predispuse genetic. În plus, consecințele dezechilibrului dintre nivelurile de glucoză și insulină prezente la aceste persoane, sînt producția și depozitarea crescută a grăsimilor, contribuind la apariția dezechilibrelor metabolice. În acest mod, se creează un cerc vicios și se impune o abordare corectă a ambelor patologii. Atît obezitatea, cît și diabetul conferă un risc crescut pentru apariția diferitelor tulburări de sănătate, ducînd la scăderea speranței de viață și a calității acesteia.

Un procent ridicat de grăsime favorizează apariția rezistenței la insulină

Cercetătorii constată cum grăsimea situată în partea superioară a corpului (grăsimea abdominală), evaluată prin raportul circumferințelor talie-șold, asociază un risc crescut de intoleranță la glucoză, rezistență la insulină și hipertensiune. Cum excesul de adipozitate viscerală poate fi găsit nu doar la pacienții obezi, ci de asemenea, la cei care sînt supraponderali sau chiar au o greutate normală și pentru că excesul de grăsime depozitată la nivel visceral este răspunzător de apariția rezistenței la insulină, a fost estimată o prevalență a adipozității viscerale de 20% în totalul populației.

Asocierea dintre diabet și obezitate

Riscul crescut de alterare a funcțiilor altor organe

Pacienții obezi cu depuneri de grăsime în ficat, inimă, mușchi scheletic, au un risc crescut de alterare a funcțiilor acestora. De exemplu, prin alterarea structurilor inimii, există posibilitatatea apariției cronice a hipertensiunii, dezvoltarea bolii ischemice cardiace și a cardiomiopatiei diabetice. Persoanele cu obezitate sînt mai predispuse să manifeste boală coronariană, angină pectorală, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială și chiar moarte subită. Adipozitatea de la nivel visceral conferă un risc mult mai mare de a dezvolta comorbidități decît adipozitatea subcutanată. Mulți pacienți obezi ce au și diabet prezintă un profil lipidic cu aterogenitate crescută (favorizează apariția complicațiilor cardiovasculare). Așadar, diabetul zaharat de tip 2 și adipozitatea viscerală alcătuiesc în mod cert un context cu risc crescut pentru afecțiuni ulterioare cardiovasculare.

Nici pancreasul nu scapă neafectat de obezitate

Grăsimea depozitată la nivel pancreatic crește o dată cu obezitatea, fiind sugerată legătura dintre aceasta și disfunția celulelor beta, răspunzătoare de eliminarea în sînge a insulinei. În anumite studii, numărul de celule beta se reduce cu 20%-40% încă din stadiul de . Conservarea funcției celulelor beta pancreatice este unul dintre obiectivele terapiei diabetului și ar trebui să primeze ca strategie încă din momentul diagnosticului unui prediabet.

Modificarea microbiomului intestinal

În contextul studiilor recent efectuate cu privire la analiza microbiomului intestinal la pacienții obezi, se constată cum bacteriile intestinale și fragmentele lor pot migra extraintestinal, traversînd bariera intestinală și coloniza, respectiv acumula în sînge. Astfel, pot exercita acolo roluri imunogene care afectează metabolismul glucozei și alți parametri fiziologici.

Pacienții cu diabet și obezitate au în comun fragilitatea osoasă

Diabetul și obezitatea asociază un risc crescut de fracturi, în special fractură de șold. Pacienții trebuie să acorde o atenție suplimentară acestui aspect, avînd o fragilitate osoasă crescută. Mecanismele fiziopatologice care acționează asupra structurii osoase nu sînt pe deplin înțelese, dar costurile de îngrijire și consecințele fracturilor sînt ridicate, respectiv grave din punctul de vedere al recuperării. Studiile recomandă prevenție din acest punct de vedere. Cum expunerea la glucoză și complicațiile diabetului sînt contribuabili majori, cea mai eficientă strategie pentru a reduce riscul de fractură este reprezentată de îmbunătățirea controlului glicemic.

Afectarea mobilității articulare

Diabeticii au o mobilitate articulară afectată, iar obezitatea favorizează acest lucru, fapt explicat prin activitate fizică insuficientă, pierderea masei musculare și a calității mușchilor, încărcare presională nedorită asupra articulațiilor, mecanisme ce contribuie la apariția osteoartritei.

Legătura dintre diabet și obezitate, în contextul bolilor neurodegenerative

Totodată, populația diabetică în vîrstă este mai susceptibilă la boli neurodegenerative decît persoanele în vîrstă fără diabet. Obezitatea și diabetul, combinate cu îmbătrînirea, contribuie la susceptibilitatea unei persoane pentru a dezvolta boala Alzheimer, dar și alte boli ce asociază declinul cognitiv. A fost cert observată implicarea stresului oxidativ și a neuroinflamației cronice la pacienții ce suferă de obezitate și diabet, aceștia avînd un risc crescut de a dezvolta Alzheimer. Pierderea în greutate și controlul glicemic adecvat sînt esențiale, un alt obiectiv în acest context devenind administrarea de medicamente antidiabetice cu acțiuni neuroprotectoare.

Recomandări terapeutice

Pierderea în greutate la pacienții obezi este un obiectiv important ce îmbunătățește glicemiile. Modificările stilului de viață sînt primul pas pentru a-l îndeplini, urmate de tratamente țintite antidiabetice și antiobezitate.

Și pentru că diabetul zaharat de tip 2 este cea mai studiată tulburare metabolică asociată obezității, iar îmbunătățirea și remisiunea diabetului la pacienții cu obezitate este superioară după intervenția chirurgicală bariatrică în comparație cu terapia medicală convențională, chirurgia bariatrică este acum un algoritm de tratament în managementul pacienților cu diabet și obezitate severă. În consecință, chirurgia bariatrică poate chiar să obțină intrarea diabetului în remisiune.

Ultimul deceniu a cunoscut progrese majore cu privire la recunoașterea legăturii dintre obezitate și diabet, iar în continuare sînt derulate studii pentru a înțelege bazele genetice ale mecanismelor și evenimentele celulare care stau la bazele acestor boli, pentru a concepe tratamente noi, mai bune și pentru a împiedica apariția complicațiilor. Asocierea diabetului și a obezității reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, iar intervențiile asupra stilului de viață care promovează pierderea în greutate (de exemplu, activitatea fizică) pot fi eficiente în a reduce progresia diabetului la persoanele cu risc.

Suportul familiei, dar și comunicarea eficientă cu medicul specialist, sînt esențiale atunci aceste patologii sînt asociate.