Procesul de edificare a noii orînduiri mondiale, despre care am vorbit în primele trei părți ale studiului nostru, își are propriul scop și acest scop este de o importanță sistemică pentru ”culisa neagră”.
Se referă preponderent la etajele superioare ale acestei construcții social-arhitectonice. Desigur, evenimentele pe care le observăm reprezintă un plan pregătit perfect, catastrofal pentru majoritatea oamenilor. Vedem asta din analiza lucrărilor unui șir de reprezentanți ai școlilor teologice, sociologice și antropologice, care în baza studiilor asupra conștiinței publice au pregătit algoritmul implementării acestui plan macabru. Numeroși savanți decenii la rînd, fără a conștientiza aceasta, au creat punctele de reper ale acestei transformări monstruoase, au studiat cum s-a produs ea în societățile tradiționale și arhaice, și au pregătit baza teoretică pentru viitoarele schimbări globale.
Primează divinul
Am vorbit deja despre distrugerea lumii noastre din punctul de vedere al caracteristicilor calitative ale omului, omenirii și al ecosistemului planetar. Am vorbit că toate evenimentele au un caracter eshatologic și apocaliptic, modelat de preoția neagră, pentru care lucrează și oligarhii angajați, și savanții angajați, dar și politicienii angajați. Toți cei conectați în prezent la sprijinul financiar al acestui proces global.Dar spre deosebite de ”mercenari”, cercurile sociale superioare înțeleg perfect ce anume pregătesc. Înțeleg, deoarece cunosc adevăratul scop și controlează relațiile istorice cauză-efect. Înțeleg că lumea de azi, lumea Timpurilor Noi și Moderne s-a epuizat. De ce? Pentru că potentații lumii au încercat să schimbe realitățile sociale, politice, economice, dar trebuiau să schimbe modul de a judeca al omului, care era din rău în mai rău.
Filozoful-tradiționalist francez Rene Guenon, care a analizat esența pur materială a civilizației noastre burgheze, scria: ”Toată știința "profanică", elaborată în ultimele secole, se bazează în exclusivitate pe studierea lumii senzoriale, se limitează doar la ea, iar metodele utilizate pot fi aplicate doar în sfera dată. Dar numai aceste metode, spre deosebire de toate celelalte, erau recunoscute a fi ”științifice”, ceea ce neagă însăși posibilitatea existenței unei științe care nu este preocupată de lucrurile materiale.
Pentru oamenii de azi în general nu există nimic dincolo de cele vizibile și tangibile. Chiar dacă admit, teoretic, că ar mai putea exista ceva, imediat acest ”ceva” este declarat ”necunoscut” și ”incognoscibil” și asta îi scutește de necesitatea de a mai cugeta. Desigur, există și din cei care încearcă să elaboreze niște idei despre ”lumea cealaltă”, însă ei se bazează doar pe propria imaginație și își închipuie ”lumea cealaltă” ca fiind o copie a lumii noastre, cu aceleași condiții de existență – spațiu, timp și chiar un fel de ”corporalitate”. Cu altă ocazie, vorbind despre doctrinele spiritualiste, am adus exemple șocante de aceste închipuiri materialiste”.
În acest context, pentru noi este actual faptul că civilizația contemporană blochează artificial aceste niveluri transcedentale, adică superioare. În modul cel mai radical, în condițiile pandemiei, sub ochii noștri. Realitatea materială, servită iscusit și artificial conștiinței maselor, a suprimat capacitățile cognitive ale omului, calitățile lui spirituale și de creație – anume ceea ce era caracteristic reprezentanților lumii sacre și societăților tradiționale din trecut.
Filozoful de excepție Mircea Eliade scria despre înțelegerea perversă a esenței realității: ”Sacrul este plin de existență. Puterea sacră înseamnă concomitent realitate, fermitate și eficiență. Opunerea ”sacru - lumesc” adesea este percepută ca opusul realului cu irealul, sau pseudo-realul… sacru și lumesc – două imagini ale existenței în lume, două situații de ființare, date omului pe parcursul istoriei. Aceste metode de existență în Lume prezintă interes nu doar pentru istorie și sociologie, nu doar ca obiect al studiilor istorice, sociologice și etnografice. Căci metoda sacră și cea lumească de existență vorbește despre diferența poziției omului în Cosmos”.
Conform închipuirilor societăților tradiționale, studiate de Mircea Eliade, anume sacrul aste cu adevărat real, anume el manifestă adevărata esență a ființării. Lumescul, în opinia lui, este ceva ireal, profan și deci numai lumea sacră este realitatea veritabilă în esență. Anume de această lume se încearcă demult să ne distanțeze, prin diverse teorii materialiste. Deosebit de bine se vede asta acum, pe fundalul pandemiei de coronavirus: insistent, ne transformă în zombi prin redirecționarea reacțiilor noastre exclusiv spre partea materială a existenței. Cu excluderea celui mai important lucru – că toate își au rădăcinile în lumea spirituală, unde în conformitate cu legile concordanței au loc toate bătăliile noastre, se desfășoară un adevărat război sacru, formele căruia noi ni le închipuim ca pe o oarecare realitate socială.
Situația mondială pe fundalul pandemiei este triumful veritabil al viziunii profane asupra lumii, căci ea încearcă să ne prezinte tragediile lumii de azi ca pe un rezultat al unor realități materiale fără a spune că adevărata esență a evenimentelor actuale își are rădăcinile la nivel transcendental, în lupta împotriva omenirii la nivel spiritual și sacru.
Mircea Eliade aprecia în felul următor ideile savantului german Rudolf Otto cu privire la manifestările sacrului în lume: ”Rudolf Otto tinde să arate în cartea sa trăsăturile caracteristice ale acestei experiențe groaznice și iraționale. El descoperă că sacrul - mysterium tremendum, majestas – care copleșește prin superioritatea sa, - provoacă sentimentul de groază. El descoperă frica religioasă față de mysterium fascinans, în care ființarea se deschide în toată perfecțiunea și plinătatea. Otto numește aceste experiențe numineuses (din latinescul numin - zeu), adică divine, dat fiind că ele apar prin deschiderea vre-unui aspect al puterii divine. Divinul este evidențiat nu ca ceva ganz andere, total și absolut diferit: care nu pare a fi nici uman, nici cosmic. În fața lui, omul își simte propria nimicnicie, se concepe doar ca o creatură, doar, cum s-a adresat Abraam către Vladîca, ”praf și pulbere”. Divinul întotdeauna se manifestă ca o altfel de realitate, diferită de realitatea ”firească””.
Independent este cel care este liber
Să încercăm, așadar, să determinăm ce anume, în afară de pandemie, a creat condiții pentru o astfel de percepție a realității. Primul și principalul lucru - distrugerea drepturilor sociale fundamentale ale omului. După ce Nietsche a declarat că Dumnezeu a murit, tot ce i-a mai rămas omului este propria lui liberate. Anume pe ea sub ochii noștri, sub pretextul luptei cu pandemia, încearcă să o distrugă ”culisa neagră”. Fără sentimentul propriei libertăți (și asta o înțeleg strategii sociali) omul pierde ultimul pilon al propriei existențe. El nu va mai fi o personalitate și se va transforma într-un atom social. Dirijat direct, activ și punctual, din afară.Această problemă i-a neliniștit și pe cugetătorii epocilor anterioare. Teologul creștin și predicatorul Aurelius Augustin credea că esența omului-ființă morală constă nu doar în nemurirea lui spirituală, dar și în libertate și în voința liberă, care permite fiecărei personalități să-și determine în viață calea binelui. Un alt teolog și filozof, grecul Ioann Damaskin, scria: ”Libertateadeciziei este unită cu rațiunea, căci ori omul nu va fi o ființă cu rațiune, ori, rațional fiind, el va fi independent și-și va decide acțiunile sale. De aceea ființele neraționale nu pot fi libere, căci natura le dirijează pe ele și nu invers”.
Posibilitatea existenței libere întotdeauna este obținută prin alegerea voită, prin manifestarea voinței libere, care nu se supune nimăniu și depinde doar de noi. Voința este adevărata manifestare a vieții în lumea noastră. Ea depinde numai de sufletul nostru și de codul nostru moral. Azi această voință este redusă la o existență de rob, prin interzicerea oricăror studii în acest domeniu al cunoașterii.
Ultimele personalități de vază, care au muncit în această direcție, au fost istoricul german Wilhelm Dilthey și conaționalii lui sociologul Georg Simmel și psihologul Wilhelm Wundt. Acești cercetători și filozofi s-au bazat pe concluziile lui Arthur Schopenhauer, care considera că voința este forma supremă de manifestare a spiritului și a aspirației omului la o viața reală. El scria: ”Fiecare poate proceda așa cum dorește, dar în orice moment el poate dori doar ceva anume și nimic altceva”. Toate acestea dovedesc nu numai rolul primordial al voinței și al exprimării voinței în viața omului, dar și predeterminarea ei, în esență.
Anume împotriva acestei predeterminări a voinței omului, împotriva rațiunii ei, a înțelepciunii ei inițiale luptă reprezentanții ”culisei mondiale”. Pentru prima dată noi ne-am pomenit aruncați într-o lume, în care voința și libertatea, care depinde de ea, au devenit dușmănoase planurilor sumbrului guvern mondial. Iar noi percepem izolarea și lipsa libertăților ca pe ceva obiectiv și real.
Dar este dat uitării faptul că însăși noțiunea de autoizolare este controversată din start. Din punct de vedere al psihologiei sociale, izolarea este posibilă ca ceva venit din afară. Omul nu se poate izola pe sine însuși. E la fel de clar pentru sociologi, ca și faptul că omul nu se poate boicota pe sine însuși. De aceea trebuie să fim atenți la cele din jur și să recunoaștem, că izolarea poate fi doar o măsură de pedepsire, o formă de existență în pușcăria socială, edificarea căreia noi o vedem clar în lumea de azi.
Ne atrag în epidemii, apoi în războaie ca în forme de sacrificiu ritualic unor puteri diavolești. Ne lipsesc de libertăți și de realitatea obiectivă. Toate fluxurile de știri abundă de informații despre pandemie. Dar în același timp, undeva aveau loc războaie, confruntări politice și de stat, crize ecologice și provocări sociale. Unde au dispărut ele de pe ecrane și site-uri?
Lăsăm știrile. Dar la ce bun National Geographic Channel ore în șir transmite emisiuni despre asamblări de mașini și repararea unor automobile vechi, ruginite?! La ce bun ne arată cum în Australia oamenii spală aur, ce ne dau nouă aceste imagini? La ce bun Euronews promovează jocuri computerizate, în care poți construi propriul oraș? Cineva ne transferă în acele realități informaționale, unde omul nu este periculos, unde el nu poate schimba nimic.
Societatea post-adevăr
Să fim obiectivi, elevul sovietic era mult mai cult ca reprezentantul generației tinere de azi. Și mult mai independent în cugetări. Pe atunci mulți tineri îl citeau pe Nietzsche, ascultau rock occidental și făceau rost de literatura dizidenților. Azi așa noțiuni ca dizidența nu mai există. Majoritatea gîndesc prin clișee.Reiese că internetul nu numai că ne controlează, el a ucis orice idee nouă, reală. El unifică omul. Găsiți în internetul controlat de guvernul și culisele mondiale ceva, care să nu le convină. Direcții întregi ale cugetării mondiale au fost ascunse și nimicite. Nu mai vorbim de televiziune și cinematografie. Filmele clasice serioase au fost date uitării, ele nu se mai difuzează. Veți spune – le poți găsi în internet. Da, poți. Dar ce anume să cauți, dacă tineretul habar nu are despre existența unor asemenea filme și asemenea regizori?
Iar cu venirea pandemiei de coronavirus în lumea noastră, toate au devenit și mai dramatice. Ce posibilități reale mai are omul de azi? Nu le mai are deloc! Toate mișcările active - sociale, politice, anarhiste, ecologice, revoluționare și reacționare – se află sub un control total. În ele au fost montați oameni care îndeplinesc poftele potentaților acestei lumi.
Chiar și Donald Trump, care a încercat să schimbe ceva în societatea americană, în ierarhia mondială, este transformat în nebunul satului. Twitter îi dictează ce să scrie, ce și cum se poate citi. Toate acestea au loc în SUA - țara în care președintele întotdeauna a fost un simbol național, analogic dolarului, stemei, drapelului.
Acum toate au fost întoarse cu susul în jos și se încearcă acuzarea președintelui american de faptul că un om de culoare a fost ucis de către un polițist. Asta în timp ce nu există date precum că omorul ar fi fost comis din motive de intoleranță rasială sau națională, iar conform datelor recente nu a fost un omor – autopsia a arătat că George Floyd a murit în urma unei supradoze de droguri! Dar cui în pasă! Procesul dezechilibrării situației în lume a demarat. Rețelele organizațiilor anarhiste de stînga au fost aduse în stare de alertă. Înarmate, cu lozincile de-a gata, ele au început să destabilizeze situația în multe orașe ale SUA. Acum în această țară domnește un dezmăț nemaivăzut al anarhismului și intoleranței rasiale, însă este foarte clar că el este bine organizat.
Împotrivirea nu este zadarnică!
Cum, în aceste condiții excepționale și neordinare, să ne împotrivim planurilor celor din spatele cortinei mondiale și există oare o ieșire din situația creată? Există. Cu respectarea următoarelor condiții.
Adăuga comentariu