Ion Prisăcaru: Administrarea fiscală necesită o reformare

Foto : publika.md

Partea I

"INFOTAG": Domnule Prisăcaru! Un proverb popular spune: "Nu poţi intra de două ori în acelaşi rîu", iar Dvs., după 15 ani, aţi hotărît să reveniţi la conducerea IFPS. Credeţi că înţelepciunea nu întotdeauna este corectă?

Ion PRISĂCARU: Proverbele sînt formate de-a lungul secolelor. Pentru acest motiv şi sînt populare. Or, de la fiecare regulă, precum cunoaşteţi, există excepţii.

"I.": Dvs. aţi condus compania de audit "Ecofin audit service", aţi fost redactor-şef al revistei "Fin-Consultant", aţi fost preşedinte al Asociaţiei Auditorilor şi Consultanţilor în Management din R.Moldova. Aţi avut un venit financiar bun comparativ cu salariul de funcţie din prezent. Pentru ce acceptaţi "sacrificiile financiare" şi vă autocondamnaţi la o activitate cotidiană nenormată şi plină de nervi?

I.P.: Nu totul se măsoară în bani şi cu numărul de funcţii. Eu, ca şi mulţi cetăţeni din R.Moldova, nu sînt indiferent față de modul în care administrarea fiscală se efectuează în Moldova în prezent. Şi văd că ea necesită demult o reformare.

Avînd experienţa de activitate în funcţia de şef al IFPS şi abilităţi de organizare a activităţii businessului, eu pot nu doar propune idei de îmbunătăţire a activităţii serviciului, dar le şi pot traduce în viaţă.

Drepturile contribuabililor conştiincioşi nu trebuie să fie nici sfidate, nici lezate. Intenţionez să depun eforturi semnificative pentru ca prevederile articolului 11 din Codul fiscal (CF), care spune că toate dubiile trebuie interpretate în favoarea contribuabilului, să nu fie un postulat legislativ teoretic, ci să devină un instrument statal real.

Dar, în acelaşi timp, şi fondatorii firmelor "fantomă" trebuie să ştie că activitatea lor de "lichefiere" a mijloacelor băneşti va fi sancţionată dur, inclusiv cu tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi.

"I.": Predecesorul Dvs., în vara anului 2012, pleda în declaraţiile sale de program nu doar pentru reformarea sistemului de administrare, dar şi propunea operarea de modificări la politica fiscală. Bunăoară, instituirea impozitului pe achitările efectuate prin zone off shore. Dvs. nu aveţi idei similare?

I.P.: Nu. Iar dacă acestea îmi vor apărea, le voi aduce la cunoştinţa conducerii Ministerului Finanţelor şi nu le voi face publice.

Sarcina administrării fiscale constă în concentrarea eforturilor pentru sporirea încasărilor fiscale, a contribuţiilor şi a colectărilor la bugete, şi în reducerea restanţelor istorice. Dacă impozitele şi taxele în vigoare acum nu se încasează la timp şi integral la bugete, abia de este rezonabil să credem că tipurile de plăţi noi vor fi transferate la buget şi la timp, şi în volum complet. Extinderea bazei fiscale în limitele sistemului de impozite în vigoare este calea capabilă să asigure încasări suplimentare la bugete. Şi serviciul fiscal (SF) va merge anume pe această cale.

"I.": Care sînt problemele principale cu care SF se confruntă la realizarea administrării fiscale?

I.P.: În primul rînd, imperfecţiunea legislaţiei fiscale. Anume neclaritatea şi caracterul vag al multor articole din CF şi al unor acte normative, editate întru executarea acestuia, creează situaţii de conflict între oamenii de afaceri şi reprezentanţii fiscului, sînt un teren care alimentează înţelegerea "specifică" a legislaţiei de către funcţionari.

În ultimul timp, opinia SF la adoptarea legilor referitoare la fiscalitate nu de fiecare dată a fost luată în consideraţie, ceea ce este incorect. Angajaţii IFPS nu pretind ca concluziile lor să fie primite ca adevăr în ultimă instanţă. Dar pentru ca în procesul de administrare a impozitelor să nu apară situaţii de conflict, e necesar să se dea ascultare opiniei noastre. Calculele teoretice sînt bune, dar sfaturile practicienilor nu sînt în plus.

"I.": Colaboratorilor IFPS deseori li se reproşează faptul că încalcă normele legislative. De exemplu, prezintă "cu duiumul" interpretarea independentă a anumitor noţiuni fiscale. Cum intenţionaţi să remediaţi această deviere?

I.P.: Asemenea cazuri, dacă au loc, sînt ilegale. Ne vom strădui să nu admitem depăşirea atribuţiilor funcţionale. Dar, totodată, ţin să menţionez că aceasta este mai mult nu vina, ci nefericirea SF. Legislatorii deseori după ce au spus "a", uită să rostească "b". Iar contabilii şi financiarii întreprinderilor, observînd lipsa acestui "b" în legislaţie, solicită explicaţii autorităţilor fiscale teritoriale. Cum trebuie să procedeze reprezentanţii fiscului în acest caz, dacă achitările financiare au avut loc, iar răspunsul la întrebare nu există?

Voi aduce un exemplu. Deputaţii au decis să nu accepte trecerea în cont a sumelor la taxa pe valoarea adăugată de la cumpărător, dacă vînzătorul mărfii nu a înregistrat facturile fiscale în Registrul Electronic de Stat al Facturilor Fiscale (RESFF). În mod legislativ, decizia a fost luată. Ea trebuie executată. Dar cumpărătorii au plătit bani pentru marfă cu tot cu TVA. Ei întreabă: această sumă a impozitului poate fi inclusă în componenţa deducerilor la calcularea impozitului pe venit? Ce pot să răspundă cei de la fisc, dacă această situaţie nu este descrisă legislativ?

Or, IFPS nu poate proceda asemenea unui struţ şi ascunde capul în nisip. Sîntem nevoiţi să adoptăm decizii volitive pe care unii agenţi economici le tratează ca pe o interpretare personală a unor prevederi ale CF.