Visurile moldovenilor se spulberă în cel de-al doilea an după plecarea din țară

Cetățeni moldoveni trăiesc de ani de zile cu visul de a pleca din țară și de a începe o viață nouă, fericită, dar odată ce-l realizează, înţeleg că aceasta a fost o iluzie, transmite kp.md

Pentru a înțelege că iubeşti Moldova și doreşti să locuieşti în ea, trebuie să pleci pentru doi ani. În primul an nu vă va păsa de sentimente: dificultăți și probleme la începutul imigrării sînt de ajuns. În cel de-al doilea an începi să înțelegi că în Moldova, din care ai visat timp de mai mulți ani să pleci, te mulțumeşte totul. Chiar și drumurile și salariul.

Rețelele sociale sînt Paradisul pe Pămînt. Acolo totul e bine: feţe frumoase şi chiar fericite, pe fundalul diferitor puncte de atracție, peisajelor de natură frumoase, în compania oamenilor nu mai puțin fericiţi. Priveşti și te bucuri pentru om: iată, ce bravo e, nu i-a fost frică, a lăsat totul, a plecat și se bucură de viaţă acolo, prosperă, se îmbogăţeşte și călătoreşte. Trimite de „acolo“ mesaje optimiste, cum că „ aici toţi sînt buni, întotdeauna gata să-ți sară în ajutor, de lucru încă nu am găsit, dar sînt o mulțime de opțiuni“ și așa mai departe. Iar cînd acest fericit de pe Facebook vine acasă ca să-și viziteze rudele, afli, cum se spune, că nu chiar totul e așa cum pare...

„Cînd avionul a început aterizarea deasupra Moldovei, am început să plîng în hohote. Locuiți în Moldova! Și noi vom reveni, ne-am propus să mai rămînem încă un an”, ne-a uimit o cunoștință, care a plecat acum doi ani într-unul din orașele rusești.

Potrivit spuselor cunoștinței mele, astfel de sentimente nu sînt nostalgie, ci, pur și simplu, conștientizarea realității.

„Acum, probabil, chiar și împotriva lui Chirtoacă nu aș avea nimic împotrivă. Numai clima cît de potrivită e! Oamenii din țară sînt normali! Crezi că acolo e mai bine?! Acolo oamenii sînt duri, chiar haini! Aici, în Moldova, se mai întîmpla să te mai cerți la lucru cu colegii, dar oricum atitudinea unora față de ceilalți e bună, atmosfera e caldă. Acolo așa ceva nu există! Iar salariul? Ei bine, și ce dacă acolo este mai mare și cheltuielile sînt mai mari, oricum numeri copeicile. Și produsele nu sînt gustoase acolo, bine, sincer, crede-mă!”, povestește cunoștința.

„Nu pot să cred, - spun eu. - Poate dacă vin la tine fiica și soțul va fi mai ușor?”

„Nu! Am spus un „nu“ categoric. Să trăiască aici, vom veni noi. Știi, acolo are rost să pleci de dragul copiilor, ca să-și facă studiile acolo. Dar trebuie să fim pregătiți pentru faptul că acolo le va fi bine doar copiilor, nu și maturilor”, a mai spus cunoștința mea.

Între timp, jumătate din țară e pe picior de plecare. Nici nu se pot hotărî, nici aici nu se pot realiza, deoarece dispoziția lor e pe picior de plecare. Fiecare caută răspuns la întrebarea: „Să plec sau nu?“. Nu contează unde: în Est, Vest sau în America ... Iar să vă răspundă corect la această nu va putea nimeni, pentru că totul este foarte individual.