București: Între Kosovo și Transnistria sînt diferențe

Foto: nr2.ru

România a refuzat pînă acum să recunoască independența Kosovo, deși nu a avut niciodată argumente solide. În acest fel s-a detașat de statele cu democrații solide din Uniunea Europeană, asociindu-se mai degrabă cu cele care se tem de secesiune.

Este opinia jurnalistei Sabina Fatiexpusă într-un articol analitic pentru postul de radio „Europa Liberă”.

Președintele Traian Băsescu consideră că apariția statului Kosovo ar putea fi un precedent pentru enclavele rusești din jurul Mării Negre, în special pentru Transnistria.

Potrivit lui Fati, această argumentare este destul de superficială.

„Dacă facem o succintă comparație: în urma războiului de 5 zile din august 2008 dintre Georgia și Rusia, independența Osetiei de Sud a fost recunoscută de Nicaragua, Venezuela, Rusia și de două insule din Pacific Nauru și Tuvalu; în schimb după declarația de independență din 17 februarie 2008, noul stat Kosovo a fost recunoscut imediat de marile puteri occidentale, iar pînă acum mai mult de 100 de state membre ale ONU au recunoscut la rîndul lor micul stat balcanic”, scrie Sabina Fati.

Așadar, temerile oficiale ale președintelui român sînt fără obiect, pentru că Occidentul nu va gira independența unor enclave proruse.

„În cazul Transnistriei situația este de altfel mult mai complicată decît cea a Osetiei de Sud, fiindcă tratativele au loc în așa numit-ul format 5+2 în care sunt prezenți, în afară de reprezentanții Chișinăului, Tiraspolului, Moscovei, Kievului, OSCE și cei ai Uniunii Europene și Statelor Unite”, - amintește Fati.

„Menținerea României în grupul statelor europene care nu recunosc Kosovo este cu atît mai stranie, cu cît chiar Belgradul a început să-și normalizeze relațiile cu Priștina, sugerînd indirect că recunoaște în acest fel Kosovo ca actor independent”, - notează jurnalista.

De altfel, rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2013 solicită celor cinci țări membre ale Uniunii să recunoască statul Kosovo. Este vorba despre România, Spania, Grecia, Slovacia și Cipru.

Rămînerea în acest grup este inutilă, fiindcă spre deosebire de Spania, care este amenințată cu secesiunea de către catalani și basci, sau de Cipru, care nu recunoaște divizarea insulei sau de Grecia care se solidarizează cu Ciprul, dar care are și propriile ei spaime legate de Macedonia, pentru România nu există niciun pericol care să ducă la modificarea frontierelor, subliniză S.Fati.