Ţara are nevoie de o bancă de export import

Foto: bizwiz.ro

Victor Popescu

Scopul principal al Strategiei de dezvoltare a ţării „Moldova 2020” este „asigurarea creşterii economice durabile şi, drept consecinţă, reducerea sărăciei”.

Analizînd situaţia din ultimii ani, autorii Strategiei au ajuns la concluzia că actuala creştere economică, bazată pe consum şi remitenţe, este periculoasă pentru ţară, deoarece comportă diverse riscuri. Ei propun modificarea paradigmei de creştere economică, pentru ca oamenii să aibă posibilitatea să rămînă şi să lucreze în ţara lor, dar să nu plece în căutarea unui loc de muncă peste hotare.

Pentru aceasta este nevoie de un model economic mai dinamic, bazat pe atragerea investiţiilor, dezvoltarea industriei orientate spre exportul mărfurilor şi serviciilor. În caz contrar, exodul forţei de muncă din ţară nu se va micşora şi nimeni nu va putea garanta menţinerea la acelaşi nivel a remitenţelor, în baza cărora se construieşte astăzi economia moldovenească.

Pentru a introduce un nou model de dezvoltare, autorii Strategiei propun şapte priorităţi: sistemul educaţiei în conformitate cu cerinţele pieţei, drumuri bune, finanţare, climatul de afaceri, eficienţa energetică, sistemul adecvat de pensii, instituţii judiciare fără corupţie.

Astfel, Guvernul vede finanţarea sectorului real al economiei printre principalele priorităţi, pînă în 2020. Iar dacă ţinem cont de modificarea paradigmei, atunci ar însemna mai concret - finanţarea producţiei, destinate exportului.

Despre problema atragerii banilor ieftini pe termen lung producătorii din Moldova vorbesc demult. În ultimii ani, în Moldova s-au produs schimbări pozitive în acest sens, în special, s-au redus dobînzile la credite. Însă noi sîntem deocamdată necompetitivi pe piaţa mondială, spun producătorii, deoarece sîntem nevoiţi să concurăm cu companii străine, care au acces la credite mai ieftine pe un termen mai îndelungat.

„În pofida stabilităţii sectorului bancar, agenţii economici semnalează un acces redus la finanţare, iar nivelul intermedierii financiare este cel mai jos din regiune”, ‒ constată autorii Strategiei.

Totodată, Strategia, din păcate, propune măsuri cu caracter general, care nu ne permit să sperăm că afacerile moldoveneşti, într-o perspectivă apropiată, vor putea concura cu cele străine. Iar acest fapt este foarte important, mai ales în ajunul semnării de către Moldova a Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. O piaţă deschisă cu finanţare necompetitivă i-ar putea aduce la faliment chiar şi pe producătorii autohtoni, care şi-au ridicat afacerea la un nivel înalt.

Într-adevăr, de partea cui va fi piaţa, cînd se confruntă doi jucători: pe de o parte, o companie străină, cu o istorie impunătoare de capital şi practic cu un acces nelimitat la finanţare „lungă” şi „ieftină”, iar pe de alta – o companie moldovenească, fără capital istoric şi cu acces la bani „scurţi” şi „scumpi”.

Totodată, în Strategie este menţionat că statul este interesat în dezvoltarea propriei industrii de producere, pentru că aceasta înseamnă crearea noilor locuri de muncă, sporirea acumulărilor la buget din contul impozitelor, posibilitatea reţinerii în ţară a populaţiei active şi, drept consecinţă, susţinerea sistemului de pensii, ţinînd cont de îmbătrînirea rapidă a populaţiei.

În acelaşi timp, nici în Strategie, nici în alte documente nu am găsit mecanismul prin care statul vrea să stimuleze dezvoltarea producţiei autohtone pentru înlocuirea mărfurilor de import şi promovarea exportului. Sînt măsuri generale pentru crearea mediului de afaceri favorabil, dar nu există politici concrete. Pentru că orice măsură şi orice mediu au nuanţe, ce nu sînt făcute publice. Iar sfera bancară nu este o excepţie.

În special, antreprenorii moldoveni menţionează că persoanele fizice, care deţin afaceri bancare în Moldova, au deseori interese strategice, ce nu corespund intereselor strategice ale statului.

Toate băncile aparţin sau cetăţenilor moldoveni, sau persoanelor fizice străine şi băncilor. Deseori, oamenii de afaceri din Moldova se confruntă cu refuzul băncilor de a le oferi finanţare, în pofida faptului că ei prezintă proiecte, ce garantează rambursarea mijloacelor atrase.

Principalul motiv ale refuzului din partea băncii cu capital străin sînt: proiectele nu corespund politicii noastre. De ce? Nu oferă explicaţii. Însă noi înţelegem că băncile străine vin în ţară cu propriii investitori şi propriile interese. Şi, cel mai probabil, politica acestor bănci nu prevede dezvoltarea businessului moldovenesc, dar stimulează activ importul mărfurilor din Occident.

Interesul băncilor locale de a-şi dezvolta propriile afaceri, de asemenea, prevalează deasupra altor interese. Deseori, în proiectele bune, proprietarii băncilor văd un potenţial concurent pentru proiectele lor. De asemenea, un rol important îl pot juca şi motivele personale (antipatia, de exemplu), precum şi tendinţa de a atenta la o afacere străină, deţinînd toată informaţia despre aceasta. O asemenea informaţie băncile o cer şi o primesc. De asemenea, ele înaintează cerinţe fabuloase faţă de gajuri – creditul poate fi de un milion de dolari, iar gajul – de cinci milioane.

În afară de aceasta, băncile comerciale ce activează în Moldova nu sînt în stare să susţină proiecte de zeci de milioane de euro, nemaivorbind de sute de milioane. Dar businessul moldovenesc are asemenea proiecte.

Desigur, Guvernul este interesat de atragerea investitorilor străini, care vin cu banii lor. Însă mai corect ar fi să creştem proprii investitori, care şi-ar reinvesti profitul în propria ţară, dar nu l-ar scoate peste hotare.

Întreprinzătorii consideră că statul are nevoie de o bancă, care ar promova obiectiv o politică convenabilă pentru întreaga ţara, dar nu doar pentru unii investitori. Acesta trebuie să contribuie la dezvoltarea propriei producţii, să acorde ajutor în procesul de producţie a mărfurilor autohtone, promovarea acestor produse pe pieţele internă şi externe, să ofere sprijin în lupta concurenţială cu companiile străine, care au acces la bani mai ieftini şi mai lungi.

Business-ul orientat spre export are nevoie de o bancă cu un capital de sute de milioane de dolari, dar nu în porţii mici de finanţare, propuse acum de diverse programe de susţinere.

Drept surse de capital pentru această bancă ar putea servi mijloacele obţinute din privatizarea activelor de stat, scoase la mezat, precum şi rezervele valutare ale BNM, care au depăşit toate normativele anunţare anterior de consultanţii străini. Pentru aceasta trebuie modificată Legea cu privire la BNM, acordîndu-i acesteia dreptul să participe la capitalul statutar al băncilor comerciale, cum se face în Rusia, de exemplu.

În multe ţări, acest rol de susţinere a producătorilor naţionali pe pieţele externe îl joacă băncile de export-import, ce aparţin statului sau sînt susţinute de stat. În special, asemenea bănci există în Austria, Belgia, Danemarca, Olanda, Canada, Italia, Norvegia, SUA, Germania, Elveţia, Suedia, Japonia şi alte ţări. Activitatea lor este strîns legată de instituţiile de asigurare a creditelor pentru export.

Astfel, scopul principal al băncii Eximbank din SUA este susţinerea exportatorilor. Ea creditează atît exportatorii, cît şi cumpărătorii mărfurilor americane din alte ţări şi îşi asumă toate riscurile din ţara dată.

Banca de export-import din China joacă un rol important în dezvoltarea economiei deschise şi orientate spre export. Spre exemplu, din anul 2009, această bancă a început creditarea activă a complexului petrolier şi de gaze din Rusia. În special, la începutul anului 2009, banca a acordat un credit pentru exportul în Rusia a 30 de instalaţii de foraj din China.

Pe parcursul a peste 20 de ani, Moldova cooperează cu astfel de bănci străine de stat, obţinînd credite facilitare, cu condiţia procurării producţiei din aceste ţări. Astfel, ţara noastră este susţinută în calitate de consumator al anumitor mărfuri din anumite ţări, oferindu-le piaţa de desfacere.

În special, în anul 2007, Guvernul Moldovei a primit de la Polonia un credit tehnic de 15 mil. dolari SUA. Creditul trebuia utilizat pentru finanţarea a 90% din costul contractelor pentru importul din Polonia în Moldova a diferitelor mărfuri, servicii şi utilaje, necesare pentru realizarea proiectelor de asigurare cu apă potabilă şi ocrotire a mediului ambiant. El a fost oferit pe o perioadă de 18 ani, cu o vacanţă de 2 ani şi o dobîndă de 1,4%!

Anul acesta, Parlamentul Moldovei a ratificat un acord de creditare, ce prevede obţinerea de la Agenţia Japoneză de Dezvoltare pentru Cooperare Internaţională a unui credit în valoare de 60 de milioane de dolari, pentru implementarea proiectelor de îmbunătăţire a serviciilor medicale. Creditul va fi oferit pe o perioadă de 30 de ani, cu o vacanţă de 10 ani, la o dobîndă de 0,1%, cu un comision 0,1%.
Ministrul Sănătăţii, Andrei Usatîi, a declarat că datorită tehnicii japoneze, care va fi procurată din mijloacele acestui credit, în Moldova vor putea fi efectuate operaţii pe creier, transplantul de organe, operaţii pe cord la nou-născuţi etc.

Întreprinzătorii moldoveni consideră că în condiţiile unei pieţe mici şi deschise, unde este foarte greu să dezvolţi concurenţa cu companiile străine mari, Moldova ar trebui să aibă o politică mai explicită de susţinere a exportului şi producţiei de substituire a importului.

Însă finanţiştii vorbesc despre faptul că băncile de export-import sînt deschise de ţările dezvoltate, care vor să-şi menţină, în condiţii economice dificile, influenţa lor geopolitică pe pieţele externe. Aceste bănci contribuie la extinderea pieţelor de desfacere a propriei producţii, dezvoltînd o balanţă comercială pozitivă în ţările lor. Ele deschid linii de creditare pentru ţările în curs de dezvoltare, unde îşi promovează interesele.

Crearea unei asemenea bănci în Moldova, în opinia lor, este foarte dificilă. Iar în urma afacerii cu acţiunile Băncii de Economii, statul a fost lipsit de posibilitatea de a utiliza această bancă în calitate de promotor al politicii sale. Mai mult, acest fapt a subminat încrederea businessului că o asemenea politică de stat ar putea fi realizată în condiţiile realităţii moldoveneşti.

„Noi avem o atitudine negativă faţă de idea creării unei bănci de stat, - spune unul dintre marii producători din Moldova. – Pe parcursul a peste 20 de ani de dezvoltare a statului, acolo unde persistă managementul de stat, la orice întreprindere, activitatea economică este negativă.

Însă credem că ar fi reală crearea unei bănci de investiţii cu participarea statului prin intermediul parteneriatului public-privat, avînd ca co-fondatori instituţiile financiare internaţionale BERD, BEI, precum şi business-ul privat. Atunci, managementul în persoana Consiliului de Directori ar putea aduce un folos exportatorilor”. Însă aici, iarăşi, interesele acţionarilor privaţi ai acestei bănci ar putea contraveni intereselor statului, care rezidă în susţinerea producţiei de substituire a importului şi a producţiei orientate spre export.

Potrivit altui exportator al producţiei agricole din Moldova, „crearea unei bănci de export-import nu este o idee proastă. Întrebarea este dacă ea va putea concura cu băncile comerciale autohtone în atragerea resurselor. În acest sens aş putea aduce exemplul Argentinei, unde activează Agenţia pentru Agricultură, ce coordonează exportul ţării. Adică, dacă va fi identificată corect sursa de finanţare, atunci susţinerea exportului de către stat şi promovarea intereselor producătorilor moldoveni pe pieţele externe ar putea deveni o idee naţională comună, ce va contribui la dezvoltarea ţării”.