Antonescu: Jandarmi! Vă ordon să treceţi Prutul! Coşmar sau realitate?!

Foto: noi.md

”Prostie. Prostie crasă şi provocare. Aceasta fiind îndreptată, în primul rînd, spre a-i duce în eroare pe cei care nu au idee de normele şi principiile elementare, dar fundamentale, ale dreptului internaţional şi relaţiilor internaţionale”. Astfel a comentat pentru NOI.md doctorul în drept internaţional, profesorul Nicolae Ocmochescu, zvonurile răspîndite în ultimul timp în societate privind posibila implicare a jandarmilor români în reprimarea acţiunilor de nesupunere civică sau a tentativelor săvîrşirii unei lovituri de stat în Moldova.

Totul a început în iulie 2010, cînd conducerea Departamentului Trupelor de Carabinieri din Republica Moldova cu Jandarmeria Română au semnat un Plan de acțiuni de cooperare, schimb de experiență și pregătire specială a carabinierilor moldoveni în țara vecină. Nimic ieșit din comun, mai ales, pe fundalul ”îmbrățișărilor și săruturilor” reprezentanților Alianței noastre de guvernare cu frații lor mai mari români. Nu e vorba de nici o eroare. Atitudinea frățească atît de nesuferită a Rusiei față de Moldova în cazul României a căpătat cu totul alt caracter și cu timpul s-a transformat în relații gingașe. Atît de gingașe și părintești, încît ambasadorul unei țări din UE cu autoritate deloc înaltă în Moldova (vorbind delicat), Lazurcă, deja își permite să-l mustre într-o formă nimicitoare pe Corman, care chiar dacă, la fel, nu se bucură de autoritate, este totuși președintele Parlamentului unui stat suveran și independent.

Dar să revenim la oile noastre. Dacă MAI al Moldovei ar fi publicat atunci acel acord, la fel ca alte documente similare privind acordarea asistenței de către comisari din Europa și SUA țării care în sfîrșit a pășit pe calea cea ”dreaptă” de dezvoltare democratică, nu ar fi apărut niciun fel de speculații și zvonuri. Provocările privind posibila implicare a jandarmilor la ”asigurarea ordinii publice” au apărut încă atunci, în anul 2010, și nu acum, chipurile în legătură cu situația din Ucraina. Mai ales că dintr-o coincidență absurdă din partea României acel document a fost semnat de... Antonescu. Bineînțeles, nu e vorba de mareșalul Ion Antonescu, ci de general-locotenentul Olimpiodor.

Ofițerul de presă al Departamentului Trupelor de Carabinieri, Alexandru Bejan, a comunicat pentru NOI.md că timp de trei ani (pentru această perioadă a fost încheiat acordul) în centrele de instruire din România au fost pregătiți 150 de militari prin contract, din cadrul Trupelor de Carabinieri ale Moldovei. Cursanții moldoveni au fost familiarizați cu practica europeană de activitate a trupelor de interne, în mare parte, de specialiști români care au fost instruiți în cadrul Jandarmeriei franceze. Rămîne de precizat că în decembrie 2013 acordul respectiv a fost prelungit pentru încă trei ani.

Iar pentru a încheia subiectul în cauză credem că este necesar de amintit societății despre unele aspecte importante ale acestei probleme.

”Participarea jandarmilor români la asigurarea ordinii publice, reprimarea acțiunilor de nesupunere civică sau a tentativelor săvîrșirii unei lovituri de stat în Moldova este imposibilă”, a subliniat Osmochescu. ”În conformitate cu normele de drept internațional, un stat poate acorda ajutor militar unui alt stat doar în baza unui tratat bilateral interstatal privind acordarea unui asemenea ajutor în cazul unei agresiuni externe sau în cazul participării într-un bloc militar, cum ar fi NATO sau Tratatul interguvernamental al CSI. Moldova nu face parte din aceste structuri, lucru consimțit în Constituție, care prevede că Republica Moldova este un stat neutru”, a amintit expertul.

Potrivit lui Osmochescu, o intervenție umanitară este posibilă în cazul în care într-o regiune anumită se înregistrează cazuri de încălcare în masă a drepturilor și libertăților omului, genocid, epurări etnice, cum s-a întîmplat în Iugoslavia, Rwanda și alte țări. Însă în orice caz, intervenția militară este posibilă doar cu acordul Consiliului de Securitate al ONU. La fel, e și în cazul Consiliului Europei, unde nici o țară nu poate întreprinde careva acțiuni în domeniul politicii externe și securității fără acordul tuturor statelor membre ale UE.

Este clar, că aţîțarea unor asemenea temeri și patimi este convenabilă actualei opoziții. Dar de ce sînt atît de modești și lenți liderii așa-zisei coaliții de guvernare proeuropeană?! Or, ”reproșul” este înfiorător prin esență: trădarea și vînzarea propriului popor unor forțe externe, ocupația și protectoratul de facto a unui stat independent? Sau poate lor înșiși le este convenabilă existența unor asemenea temeri în societate, pentru a ține societatea civilă într-o frică permanentă și în așa fel a se proteja, cel puțin, parțial, de repetarea metodelor lor de lovitură de stat după scenariul ”7 aprilie 2009”? Dar deja împotriva Alianței de guvernare, de care am cam obosit și într-o formă mult mai dură?!