Transnistria prezintă contul şi cere o “formulă specială”

Foto: noi.md

Xenia Florea

Nerecunoscuta RMN a calculat cît a costat „blocada economică, introdusă de Republica Moldova împreună cu Ucraina”, începînd din martie 2006 (cînd au fost interzise operaţiunile de export în baza perfectării vamale a RMN) şi ce piederi va avea republica nerecunoscută, cînd la această blocadă va mai adera şi Uniunea Europeană. Adică atunci cînd va începe să funcţioneze Zona de Liber Schimb dintre RM şi UE.

Astfel, în 2006, pierderile totale ale RMN au constituit peste $450 mil., pierderile directe ale întreprinderilor transnistrene în perioada 2006-2013 – peste $250 mil., pierderile bugetului local - $80 mil., iar „pierderile indirecte şi profitul ratat se cifrează la sute de milioane anual”.

Anularea taxelor de import le mărfurile europene în cadrul Zonei de Liber Schimb cu UE va aduce pierderi bugetare directe de $30 mil. pe an, în timp ce creşterea preconizată a exportului transnistrean în ţările UE ar putea constitui doar $24,4 mil.

Ce a fost

Aceste date se conţin în nota analitică „Blocada Transnistriei şi supravieţuirea în locul dezvoltării. Întreaga cale între două focuri”, plasat recent pe site-ul ministerului afacerilor externe al nerecunoscutei RMN.

În studiu se atată că din cauza blocadei economice, introduse de Moldova şi Ucraina în martie 2006, şi sistarea activităţii întreprinderilor cauzată de aceasta, în 2006, pierderile Transnistriei au depăşit $450 mil. Totodată, pierderile agenţilor economici au constituit $380 mil., din cauza cărora bugetul local nu a primit $76 mil. „Au fost distruse sectoare economice întregi, a fost lichidat comerţul limitrof, migraţia a căpătat o amploare enormă, care ameninţă stabilitatea socială”.

Din 2006, potrivit statisticilor locale, din nerecunoscuta republică au plecat peste 10 % din populaţia activă. Drept rezultat, „în perioada 1998 – 2913, numărul angajaţilor a zece întreprinderi exportatoare mari s-a redus aproape de două ori – de la 23,3 mii pînă la 12,3 mii de oameni”. Catastrofa umanitară pe scară largă a fost evitată atunci doar graţie ajutorului multilateral acordat de Federaţia Rusă, se arată în document.

În urma „distrugerii conscvente de către Moldova a ramurii transporturilor auto din Transnistria, prin refuzul eliberării carnetelor TIR şi a autorizaţiilor ECMT”, companiile de transport din republică suportă „pierderi anuale de $17 mil”. În total, din cauza blocadei transportului auto, bugetul transnistrean a pierdut cel puţin $27,65 mil,â., iar companile de transport, conform unor calcule aproximative - $135 mil. “Blocada căilor ferate”, anulată abia în 2012, a generat agenţilor economici pierderi de încă $74 mil. Iar întreprinderea de stat „Приднестровская железная дорога” nu a primit $11 mil.

Din 2006, amintesc autorii studiului, întreprinderile transnistrene erau nevoite să afectueze devamarea dublă: acestea trebuiau să achite taxe în bugetul RM în mărime de 0,4% şi taxa de export de 0,1% din valoarea mărfurilor. Din 2006, se arată în nota analitică, cheltuielile totale ale companiilor transnistrene pentru perfectarea importului şi exportului în Moldova din dreapta Nistrului au constituit circa $14 mil.

Din 2008, la importul unor mărfuri, utilizare în industria chimică, Chişinăul percepea de la întreprinderile transnistrene şi taxa ecologică în valoare de 0,5% -3% din valoarea materiei prime introduse. Deşi partea moldovenească în cadrul negocierilor s-a obligat încă în 2006 să anuleze această taxă, acest lucru s-a întîmplat abia pe 9 m1i 2014. Drept rezultat, „prejudiciul total de la plata taxei ecologice a constituie peste $700 mii”.

Totodată, în afara barierelor menţionate, întreprinderile transnistrene mai sînt nevoite să suporte “pierderi considerabile” la perfectarea certificatelor fitosanitare şi veterinare în organelle de stat ale RM. Apar probleme mari şi la exportul metalelor feroase şi neferoase, deoarece metalul uzat trebuie exportat “prin intermediul monopolistului din Moldova “Metalferos”, care “folosindu-se de situaţia de monopolist pe piaţă reduce semnificativ preţul de achiziţie”.

Iar dacă acum cîteva luni, Tirasporlul nu ar fi protestat şi din cauza aceasta partea moldovenească nu ar fi anulat, în cele din urmă, „accizele discriminatoare de import, introduse de la începutul acestui an pentru producţia importate de agenţii economici din Transnistria”, întreprinderile transnistrene numai în 2014 ar fi putut înregistra pierderi de $2,5 mil., iar preţul la unele tipuri de materie primă ar fi crescut de aproapte 8 ori, se arată în documentul citat.

Ce este

Din cauza acutizării situaţiei în Ucraina, notează autorii studiului, nerecunoscuta republică a fost nevoită să treacă prin noi provocări. În primul rînd, mulţi contr-agenţi ai întreprinderilor transnistrene, inclusiv din FR, cer ca mărfurile să li se livreze evitînd teritoriul Ucrainei, din cauza tranzitului nesigur.

„Din cauza aceasta, scade brusc cererea la producţia transnistreană chiar în Ucraina din cauza reducerii capacităţii de plată a agenţilor economici ucrainen”. Drept rezultat, unele întreprinderi transnistrene au pierdut pînă la 40% din piaţa lor de desfacere. Majoritatea contractelor de livrare a mărfurilor în Ucraina sînt îngheţate. Au apărut probleme şi cu returnarea banilor sau a avansului pentru marfa procurată, dar care nu a fost livrată în Ucraina.

După ce Kievul a introdus interdicţia la trecerea hotarelor sale pentru cetăţenii FR cu vîrste între 17 şi 5 de ani, peste 300 de locuitori ai nerecunoscutei republici au fost întorşti de la graniţă. „Poziţia Ucrainei, ce blochează activitatea economică externă a agenţilor economici şi libertatea de circulaţie a locuitorilor Transnsitriei nu este compatibilă cu statutul ei de garant şi mediator în procesul de normalizare a relaţiilor dintre Transnistria şi RM”, notează autorii studiului. Totodată, Tiraspolul avea mari speranţe în legătură cu Preşedinţia Ucrainei la OSCE în 2013, „în contextul lichidării restricţiilor existente pentru activitatea economică externă”.

În realitate, se arată în nota analitivă a MAE transnistrean, anul acesta a avut loc revenirea la regimul de blocadă a activităţii economice externe a întreprinderilor transnistrene, deşi Chhişinăul şi Kievul au încercat să nege acset lucru.

La etapa actuală, nerecunoscuta republică nu crede în normalizarea situaţiei şi într-un dialog normal în cadrul negocierilor. Inclusiv din cauza că funcţionarii şi oamenii de afaceri din dreapta Nistrului au interesul lor pe termen lung în păstrarea actualului status quo.

„Companiile de transport din RM acum obţin dividente evidente din cauza poziţiilor de monopolişti pe piaţa regională a transporturilor auto şi nu sînt gata să împartă piaţa în mode egal cu transportatorii ucraineni şi cei transnistreni, aşa cum a fost în 2004. conducătorul grupului de lucru în problema transportului auto din partea RM în 2010-2013, Valeriu Ciubuc, nici nu a negat vreodată faptul că anterior el conducea în Moldova o mare companie de transport cu un parc auto de peste 400 de maşini”, scriu autorii studiului.

Ce va fi

Semnarea de către Modova din dreapta Nistrului a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi creaea Zonei de Liber Schimb cu UE, vor crea „noi pericole” pentru economia Transnistriei, susţin autorii notei analitice.

Şi acuză Chişinăul şi Bruxelles-ul de iresponsabilitate: Uniunea Europeană are statut de observator în cadrul procesului de negocieri în formatul “5+2”. Iar în 2012, participanţii la reglementare au coordonat un document privind principiile şi procedurile de desfăşurare a negocierilor, care prevede inadmisibilitatea întreprinderii de către participanţii la procesul de negocieri a unor acţiuni ce ar putea înrăutăţi situaţia uneia dintre părţi.

Semnarea Acordului de Asociere dintre RM şi UE, preconizată pentru 27 iunie, „constituie o provocare nu doar pentru procesul de negocieri, dar şi pentru perspectivele continuării dialogului dintre Moldova şi Transnistria”, menţionează autorii notei. Cu atît mai mult cu cît eventualele riscuri „sînt evidente şi pentru Moldova, unde o analiză critică a noului regim comercial cu UE aici se observă foarte rar şi poartă un caracter fragmentar”.

Potrivit unor estimări preventive ale părţii transnistrene, anularea taxelor la importul mărfurilor europene, cerută de Acordul privind Zona de Liber Schimb, iar în perspectivă şi la mărfurile din Turcia (crearea ZLS cu Turcia este o condiţie de semnare a Acordului de Asociere cu UE), va conduce la pierderi bugetare directe în Transnistria de $30 mil. anual.

„Transnistria examinează atent şi estimările europene. Experţii europeni prognozează o creştere a exportului transnistrean în ţările UE doar cu $24,4 mil. acest fapt va conduce, în consecinţă, la eliminarea mărfurilor transnistrene de pe piaţa internă şi la necesitatea valorificării unor noi pieţe de desfacere, ceea ce este puţin probabil în condiţiile actualei blocade”, se arată în document.

În opinia autorilor notei analitice, fluxul impotrului ieftin din UE ar putea conduce la distrugerea gospodăriilor agricole şi la lichidarea totală a industriei prelucrătoare a complexului agroindustrial. Agricultorii transnistreni pur şi simplu nu se vor putea reiorietna spre piaţa UE din cauza imposibilităţii respectării cerinţelor de control fitosanitar şi veterinar, care sînt prea scumpe pentru ei, precum şi din cauza producţiei necompetitive.

Producţia locală va fi redusă şi în cazul aderării Transnistriei la Acordul de Asociere RM-UE şi de regulile dure privind sacrificarea şi întreţinerea animalelor şi a păsărilor cu interdicţia utilizării unor metode ieftine şi simple de creştere etc., care necesită investiţii mari.

Însă autorii recunosc că în cazul refuzului nerecunoscuteri RMN de a participa la Acordul de Sociere cu UE, nu există o soluţie „bună” a acestei probleme. După ce în ianuarie 2016, vor expira actualele preferinţe comerciale cu Uniunea Europeană, Transnistria s-ar putea pomeni într-o nouă blocadă economică.

Tiraspolul examinează două variante: piaţa europeană se închide parţial sau complet pentru mărfurile transnistrene.

Dacă preferinţele comerciale pentru întreprinderile transnistrene vor fi anulate, potrivit declaraţiilor funcţionarilor europeni, UE ar putea aplica Clauza naţiunii celei mai favorizate. „În acest caz va apărea necesitatea de achitare a taxelor vamale (12% la textile şi îmbrăcăminte, 17% - la încălţăminte, 12% - la metal şi articole din el etc.) la intrarea mărfurilor transnistrene în spaţiul vamal european, ceea ce va conduce la majorarea preţurilor producţiei exportate cu 10-15%. Acesta este un scenariu relativ optimist.

Iată şi cel pesimist: Tiraspolul se teme că după introducerea de către Moldova a tuturor cerinţelor Acordului de Liber Schimb cu UE, aceasta va încerca să-i „sugrume pe agenţii economici transnistreni, cerînd Transnistriei să respecte toate standardele şi regulamentele Moldovei (armonizate cu cele europene), în pofida refuzului transnistriei de a adera la acest Acord”. În cazul imposibilităţii respectării tuturor cerinţelor, Transnistria ar putea pierde posibilitatea de a-şi exporta producţia chiar în regimul naţiunii celei mai favorizate, adică piaţa europeană se va închide complet pentru ea.

Totodată, se arată în studiu, Moldova va putea în acelaşi mod să închidă pentru Transnistria şi propria piaţă şi piaţa Ucrainei, unde producţia transnistreană nu poate ajunge fără perfectarea vamală în Moldova, fapt ce va însemna o nouă blocadă economică.

În consecinţă, susţin autorii notei, avînd posibilitatea ipotetică de a-şi menţine exportul în Rusia, exportul RMN s-ar putea micşora de 4 ori, fapt ce va conduce la reducerea volumului de producţie cu 45%, căderea PIB cu o pătrime şi reducerea încasărilor fiscale cu 40%.

„În aceste condiţii este evident că o „soluţie bună” nu există, atît în cazul refuzului aderării la Acordul de Liberi Schimb cu EU, cît şi a refuzului şi pierderii pieţelor de desfacere. Toate acestea creează pentru Transnistria o situaţie de înfrîngere inevitabilă, orice scenariu va fi aplicat”, se mai arată în nota analitică.

Singura ieşire din acest impas, susţin autorii, este crearea împreună cu experţii europeni a unei formule speciale pentru Transnistria, „care ar putea fi fixată într-un protocol adiţional şi ar servi drept garanţie pentru consecinţele represive şi de blocadă a regimului comercial moldo-european, pînă la reglementarea definitivă a conflictului dintre Moldova şi Transnistria”. Precum şi „contribuţia internaţională în procesul de tranziţie la regulamentele şi standardele tehnice, adoptate de UE şi Uniunea Vamală”, prin elaborarea unor programe de paşi concreţi, care vor fi întreprinşi sub o egidă internaţională.