Moschino și-a decorat casa cu un covor moldovenesc

Foto: moldovenii.md

Designerul Paolo Moschino și-a decorat casa cu un covor moldovenesc din secolul XIX sau XX.

Covorul e piesă centrală. Tot designul casei a pornit de la el.

Drumul covorului începe foarte devreme. De fiecare dată.

La început de vară e tunsoarea oilor. Cînd abia mijește soarele și ziua e încă neîncepută. Cu foarfece ruginite de vara trecută, dar care capătă strălucirea lamelor după tunsoare. Și behăitul oilor se ogoaie.

Apoi e opăritul și spălatul lînii. Se opărește ca să ucidă mirosul. Apa de după spălat e bună pentru reumatism. Așa zicea mămuca. Apoi e scărmănatul cu mîna. Cel mai insuportabil lucru pe care l-am făcut în viață. Poate doar alesul fasolelor să mă fi deranjat mai tare.

Marțea devreme, luam sacii cu lînă și autobuzul de la ora 5, ca să prindem rînd la scărmănătoarea de la Lipcani. Scărmănătoarea de la Mămăliga era mai bună și avea cozi mai mici, dar trebuia să schimbi două autobuze. Scărmănătoarea de la Lipcani era pe malul Prutului. Era foarte mult praf. Și niște roți imense. Cea de la Mămăliga îmi apare doar cu multă iarbă și rouă multă. Și proaspătă.

Iarna se toarce. Nu ca la Creangă. Ne uitam la televizor. Mămuca îmi zicea că iar sînt ăștia care vorbesc de parcă ar avea câlți în gură. Era Telecinemateca. De miercuri. Cu filme după piesele lui Shakespeare. O parte din lînă mergea la colțuni și mănuși. Făcute cu cîrligul. Ca să țină cald. „Să-ți păzești mîinile și picioarele."

Apoi vine vîrtelnița. Cel mai drag mie lucru din lungul drum al covorului moldovenesc. Nu trebuie să te scoli devreme. Nu trebuie să umbli cu saci după tine. Nu trebuie să te înghesui în PAZ-ul galben de Lipcani. Asculți amintirile mămucăi de pe cînd era edinolicinikă și în fiecare primăvară îi dădeau desetinele, care între timp au devenit hectare, tot mai departe de sat, tot mai departe de sat. Pînă la Pădurea lui Jorja.

Gospodinele caută modelul de covor. Aleg culorile. Leagă la fiecare legătură de lînă un model de culoare.

În vara următoare, miercuri dimineața, luam autobuzul de 6 pînă la Briceni, apoi alt autobuz pînă la Tabani. Cazane mari, culori vii, multă lume, lîna vopsită e înșirată pe deal. Multă culoare. Iarba rămîne albastră, violetă, galbenă, roșie.

În toamnă, ne ducem la Bădragi, ca să găsim cel mai frumos model de covor. Să ne tocmim pentru iarnă cu cele mai bune țesătoare din zonă.