Însuşi procesul lor de confecţionare e foarte migălos, fiindcă desenul ce execută prin numărarea permanentă a firelor de urzeală şi băteală. Prin urmare deosebim: covoare netede cu 2 feţe, netede cu o faţă, flauşate cu noduri legate, covor cu laţuri ridicate, facturale „alese în bumbi" ş.a.
Cît priveşte particularităţile tehnico-decorative ale covoarelor e necesar să menţionăm că denumirea procedeului de lucru „a alege la covor" este, tehnică numită în nordul şi centrul Moldovei, datorită faptului că covorul se creează ca şi o pictură, numai că se lucrează cu fire scurte de lînă, „se alege fir cu fir" și se obține covor pe două feţe deopotrivă. Datorită tehnicii desăvîrşite, decorului original, palitrei calde obținute din coloranți naturali, fiind alese neted cu două fețe identice, covoarele vechi moldoveneşti au devenit cunoscute la expozițiile de peste hotare sub denumirea de „covoare basarabene".
În sudul Moldovei are loc „ţesutul şi alesul covoarelor" în 3 iţe, care au numai o singură faţă.
Continuarea articolului citiți aici.
Adăuga comentariu