Un participant la conflictul transnistrean, rămas fără mînă și auz, își crește de unul singur fiica de 9 ani

În decembrie, Veaceslav Platonov va împlini 50 de ani. Acesta şi-a făcut serviciul militar în forțele speciale și a vrut să-și dedice viața unei cariere în domeniu. Dar soarta a dispus altfel. Acum scopul vieții sale este fiica Saşa în vârstă de 9 ani.

Veaceslav s-a născut într-un sat din Căuşeni, a studiat la un internat din Hâncești. Apoi a intrat la Politehnica din Chișinău. A studiat un an și a plecat la armată, în regiunea Volgograd. Acolo, a activat în trupele de pază a rachetelor. A urmat antrenamente speciale. A primit doze de radiații. Ulterior, acest lucru îi afectase sănătatea. După armată, nu a reuşit să revină la universitate. A mers să lucreze în miliţie. Când a început războiul, în 1992 ei au fost primii care au fost trimiși la fața locului. A luptat în Transnistria șase luni. A suferit o contuzie. Iar la sfârșitul războiului din Bender, a nimerit într-un atac cu lansatoare de grenade. Contuzie, pierderea completă a auzului, amputația brațului. Sfârșitul planurilor și a viselor. Veaceslav avea 22 de ani și era căsătorit. După ce a fost rănit, el a locuit cu soția în satul ei. I s-au născut feciorii. Și mult mai târziu, a venit pe lume şi fiica. Cuplul a divorțat însă după nașterea fetei.

Datorită ajutorului președintelui Mișcării pentru refugiații transnistreni, Anatolie Bîzgu, Veaceslav a primit un apartament într-o clădire nouă destinată familiilor care s-au refugiat din Transnistria în timpul conflictului din '92. În acesta, el a trăit cu micuţa sa fiică şi cu feciorii.

„Cu tata este mai bine decât cu mama”

Veaceslav și-a crescut fiica de unul singur de pe când micuţa avea 4 luni şi până la 5 ani. După aceea, mama fetei i-a luat fiica prin decizia instanţei. „Nu avea nevoie de o fiică, ci voia doar să mă facă să mă simt rău. Dar știam că ea însăși îmi va întoarce fiica și am așteptat. În timp ce fiica mea locuia cu mama ei, i-am cumpărat haine, încălțăminte și produse alimentare. Iar ea a depus cerere pentru achitarea pensiei alimentare pentru copil. Îi datorez 40 de mii de lei. Acum doi ani a plecat în străinătate. Fiica mea locuia împreună cu frații ei. Acum șase luni, mi-a întors fiica. Dar ea oricum vrea să-i achit pensia”, spune Veaceslav.

El primește o pensie de la Ministerul Afacerilor Interne în valoare de 4200 de lei și o indemnizație de 700 de lei. Mai are și compensații pentru încălzire, în perioada rece a anului. Dar totuna nu reuşeşte să achite toată suma iarna, de aceea împarte plăţile pe tot anul. Alte venituri nu are.

„Pentru mâncare cheltui 100 de lei zilnic. Mama ei nu ne ajută. Atâta doar că i-am cumpărat împreună o bicicletă”, spune Veaceslav.

Saşa este foarte fericită că locuiește din nou cu tatăl ei. Nu se ceartă niciodată, se înţeleg de minune. „Mă simt foarte bine cu tata”, recunoaște Saşa. „Face totul pentru mine. Vrea să-mi ia un logoped, căci nu pronunț sunetul „re”. De asemenea, vrea să merg la școala de muzică”. De mama nu-i este dor, o recunoaşte însăşi Saşa. „Nu vreau să spun lucruri proaste despre mama ei, dar a jignit-o. Saşa este foarte înspăimîntată. Mă tem chiar să fiu mai dur cu ea, deși uneori chiar este necesar. Mi-e teamă să nu o sperii. Voi face totul pentru ea, o iubesc foarte mult, ea este totul pentru mine. Vreau să documentez toate, dar aceasta înseamnă din nou judecăţi, alergătură prin instanţe. Voi lua un avocat și sper să fac totul până în primăvară”, spune Veaceslav. În apartamentul bărbatului este curat și ordonat. Ar mai vrea să facă nişte reparaţii, dar nu are destui bani. La un moment dat, mai avea de achitat şi împrumuturi ale fiilor săi. Și Saşa îl ajută pe tată acasă. Ştie să facă mâncare și să facă ordine. De asemenea, Saşa învaţă bine. Acum merge la școală la Ciocana. „În acea școală din satul în care am studiat înainte, când locuiam cu frații mei, eram molestată, mă numeau cu cuvinte urâte. Și aici îmi place, la școala asta nu există așa ceva!”, spune Saşa.

Veaceslav poartă un aparat auditiv. Totodată, el cheltuie aproximativ 1000 de lei pe lună pentru medicamente. Veaceslav este grav bolnav. Are diabet. Mereu are dureri de cap, îl dor genunchii, îl necăjesc picioarele. De obicei, nu merge mai departe de banca din curte. „Cred că diabetul a fost rezultatul stresului pe care l-am suportat în 2012. Eram la un picnic. Fiica mea cea mică mergea înapoi și în urma ei era un cazan cu uncrop. Era cât pe ce să cadă în el, am reuşit s-o prind la timp, dar, totuna, a avut o arsură. Pentru mine a fost un șoc. Eram zdravăn - 120 kg, dar am început să slăbesc dramatic. Când am fost examinat, mi s-a spus că am diabet. Zahărul a crescut la 40, spune Veaceslav.

10 camarazi au murit anul acesta

Veaceslav și Saşa nu sunt singuri, în ciuda faptului că nu există nicio comunicare specială nici cu mama lui Saşa, nici cu fiii mai mari (unul de 23 de ani şi altul de 26 de ani). „În scara blocului nostru trăiesc 8 dintre cumătrii mei. Mulți dintre noi şi-au făcut serviciul în forțele speciale, ne numim unii pe alții frați. Dar de la o vreme încoace ne întâlnim doar la înmormântări. Anul acesta au murit 10 dintre băieții noștri: unii de inimă, alții de tensiune. Toţi de vârsta mea. Anul trecut nu a fost niciun mort, iar anul acesta mor unul după altul”, spune Veaceslav. Își amintește adesea războiul. „Nu-i doresc nimănui să treacă prin ceea ce am trăit eu. Vorba ceea – am văzut de toate”, recunoaşte Veaceslav Platonov.