Întreaga cronică moldovenească are titlul „Povestire pe scurt despre domnii Moldovei” şi se împarte în următoarele părţi:
1. „Cea mai completă redacţie a Cronicii de la Putna”.
2. „Cronica lui Macarie pîna la 1551”.
3. „Cronica scrisă de către călugărul Azarie, ce cuprinde date din istoria Moldovei de la 1551 pînă la 1574”.
Aceste trei părţi din manuscrisul rusesc cuprind întreaga istorie a Moldovei, de la întemeierea ei şi pînă la anul 1574. Date referitoare la viaţa lui Azarie nu se cunosc.
Se ştie numai că a fost călugăr în Moldova, de unde provine şi manuscrisul din Biblioteca Imperială din Petersburg şi că el se considera ucenic nemernic al cronicarului Macarie. El a avut însărcinarea din partea domnitorului Moldovei, Petru Şchiopul, de a scrie o cronica a ţării cu privire la anii lui de domnie. Azarie a procedat după sistemul întrebuinţat de cronicarii din vechime, continuînd opera predecesorilor săi, fără „să încerce a prelucra”cele scrise mai înainte. El copie „Cronica de la Putna” şi pe cea a lui Macarie de la data pînă unde „au mers alcătuirile retoriceşti ale părintelui Macarie” (1551), continuă istoria Moldovei, înserînd evenimentele pe care le cunoştea personal.
Pentru a îndeplini porunca domnească a lui Petru al II-lea îşi începe povestirea cu domnia lui Ştefan-Vodă, descriind intrigile boierilor şi omorîrea domnitorului la Ţuţora de către conjuraţia boierească. Autorul recurge la acelaşi stil retoric, la aceleaşi comparaţii şi epitete înflorite, ca şi Macarie.
Continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.
Adăuga comentariu