În continuare puteți citi textul înterviului:
Eu am făcut serviciul militar în Uzbekistan, acolo sînt numai pustiuri. Țara noastră, însă, este un adevărat Rai pe pămînt. Avem natură bogată și chiar dacă ne mai certăm uneori, avem oameni cu suflet bogat. Avem vecini, rude, prieteni și colegi cu care am învățat ani de-a rîndul în școli. Mulți care pleacă, doar atunci cînd se întorc înțeleg că ca acasă nu-i nicăieri.
Vi s-a propus vreodată să plecați și să vă stabiliți peste hotare?
Nu. În afară de serviciul militar, nu am mai fost nicăieri. Cînd eram tînăr am fost în Moscova. E bine și acolo, dar nu e ca acasă. Chiar dacă lucram și mi se plătea pentru asta, oricum voiam acasă, mai ales cînd îmi rămînea puțin timp pînă a reveni acasă. Cînd mai aveam 3-4 zile, ardeam, voiam cît mai repede să mă întorc acasă.
Ce înseamnă pentru d-stră acasă?
Totul! Aici e fericirea, bucuria. Aici sunt copiii, nepoții. Aici te duci în ospeție unul la altul, aici ieși la poartă și discuți cu un vecin. Asta înseamnă totul.
De ce ar trebui moldovenii să revină acasă?
Am și eu o fată plecată peste hotare și cred ca toți cei plecați ar trebui să revină, măcar nu atît de des. Ei oricum revin, unii de două ori pe an, alții mai des. Oricum, acesta este plaiul și dragostea ta. Dacă aruncăm oprivire, vedem cu cîtă dragoste și armonie se plimbă copiii noștri. Păi asta, nu-i acasă?
În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email [email protected], iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.
Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.
Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.
Adăuga comentariu