Ouăle încondeiate - o tradiție pascală străveche

În tradiția populară, ouăle de Paște sînt considerate un simbol al regenerării și al purificării.

Incondeierea ouălor de Paște, este o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată în Europa centrală și estică. Ouăle incondeiate simbolizează sosirea primăverii și renașterea naturii.

În tradiția populară, ouăle de Paște sînt considerate un simbol al regenerării și al purificării, ce protejaza animalele din gospodărie. Incondeierea ouălor este practicată exclusiv de femei, cu o săptămîna înainte de Paște, de obicei în „joia verde” și „vinerea seacă” în credință că acestea nu se strică. Motivele ornamentației oualelor incondeiate se diferențiază în funcție de localitate ce se prezintă în mai multe variante.

În prezent sînt folosite mai multe culori la incondeierea ouălor, fiecare din ele avînd un anume simbol și anume: albul este simbol al purității, roșul semnifică viață (culoarea sîngelui), albastrul este culoarea cerului și a apei, iar negrul reprezintă fertilitatea, galbenul reprezintă soarele și aurul, însă liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea. Ouăle, în trecut, se vopseau în culori vegetale, însă astăzi se utilizează mai des cele sintetice, chimice.

Culorile vegetale sînt preparate după rețete străvechi, care au la baza o mare varietate de procedee și tehnici, astfel: culoarea roșie se obține din coajă de măr dulce, frunze și flori de măr dulce, flori de sovîrf, coajă de măcieș etc., albastrul se obține din flori de viorele, galben se obține din coji de ceapă, coajă de lemn pădureț, coajă de lemnul cîinelui, verdele poate fi obținut din frunze de nuc, floarea-soarelui, negru se obține din coajă verde a nucilor etc.

Tehnică incondeierii urmează un scenariu bine stabilit și anume: se spală cu grijă coajă și se șterge cu oțet (degresarea fiind necesară pentru prinderea uniformă a vopselei); se fierb la foc domol așezate culcat în apă vasului și apoi se introduc în baia de vopsea. Cele mai frumoase ouă de Paște sînt ouăle inchistrite, numite impropriu ouă incondeiate. Tehnică uzitată este aceea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, și scufundarea succesivă în băi de culoare (galbenă, roșie și neagră). Unealtă folosită se numește chisita și este un bețișor de lemn ce are fixată la unul din capete o pîlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de par de porc. La sfîrșit, după scriere și îmbăiere, oul se încălzește puțîn și, cu ajutorul unei carpe, de asemenea ușor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punîndu-se în evidență desenul. Dacă dorim că oul să fie multicolor atunci se cufundă succesiv în culori din ce în ce mai închise, după ce s-au scris motivele cu ceară, tot succesiv. Pentru a îndepărta ceară, se pune oul aproape de o sursă de căldură și se șterge cu o pînză, apoi se unge cu ulei sau grăsime pentru a-i da strălucire.