Se puneau pe locurile dureroase comprese cu rădăcini de podbal-de-munte mărunţite sau comprese calde, înmuiate în decoct de rădăcină de fierea-pămîntului (lat. Gentiana).
- Durere de cap - Ceaiul de busuioc, băut cu înghițituri mici de-a lungul zilei, era socotit ca fiind leacul durerii de cap.
- Probleme cu mistuirea hranei – ca remediu digestiv, dar şi împotriva arsurilor la stomac, indienii foloseau ceai din frunze sau rădăcină de păpădie.
- Cel mai des întrebuinţat leac împotriva pîntecăraiei, era ceaiul din rădăcină şi frunze de mur.
- Împotriva dizenteriei, beau sucul obţinut din macerarea cireşelor negre.
- Fiertura (decoctul) din coaja de stejar alb era băută pentru vindecarea trînjilor.
- Împotriva răcelii, tusei, a bolilor de plămîni se folosea ceaiul din coajă de cireş sălbatic sau din coajă de pin alb.
- Pentru vindecarea bronşitei, indienii preparau ceai din frunze de pelin.
- Împotriva astmului era folosit ceaiul din flori de corovatic sau se inhala fumul obţinut din arderea florilor. Tot pentru astm şi alte probleme respiratorii era consumat un sirop pregătit din rădăcini fierte de corovatic, la care adăugau miere.
- Insomnie, anxietate - De liniştire şi pentru somn, indienii pregăteau ceai din conuri de hamei şi coajă de cireş negru. Salata verde era socotită şi ea ca fiind de liniştire şi în caz de nesomn.
Adăuga comentariu