Crusta planetei Venus este ruptă în bucăţi care se deplasează, se rotesc şi se lovesc unele de altele la scară globală, conform cercetătorilor de la ”North Carolina State University” care şi-au prezentat descoperirile la ”Lunar and Planetary Science Conference”.
Noile hărţi ale suprafeţei venusiene au fost bazate pe imaginile luate în anii '90 de misiunea spaţială Magellan a NASA, scrie Science News.
Acestea arată că zonele de altitudine joasă de pe Venus sînt înconjurate de complexe de creste şi falii. Trăsături similare pe Terra corespund cu plăcile tectonice, creînd lanţuri muntoase sau rifturi. Mai mult decît atît, marginile cîmpiilor arată semne de eroziune, ceea ce sugerează că blocurile de crustă s-au deplasat.
„Este un nou mod de a aborda suprafaţa lui Venus”, a precizat geologul planetar Paul Byrne, de la North Carolina State University.
Geologii credeau că planetele solide au două forme de crustă: o scoarţă imobilă precum Luna sau Marte, unde toată crustă este formată dintr-o bucată continuă; sau o planetă cu plăci tectonice precum Terra, unde suprafaţa este împărţită în blocuri masive care intercaţionează între ele sub diverse forme. Pînă acum, se credea că suprafaţa planetei Venus este o crustă continuă.
Aceste două variante pot fi însă extremele unui spectru. „Venus poate fi ceva între cele două”, a precizat Byrne.
Richard Ghail de la Imperial College London, a adăugat la prezentare că „munţi şi falii similare din jurul a două regiuni de pe Venus seamănă cu zonele interne continentale de pe Pămînt, precum bazinele Tarim şi Sichuan din China.
În imaginea de mai jos, liniile albastru-deschis sînt marginile blocurilor crustei care sînt probabil în mişcare, conform noului studiului.
Credit: P. Byrne, NASA
„Dacă ne luăm după Venus, putem prezice unde se îndreaptă Pămîntul în viitorul relativ apropiat?”
Mişcarea crustei poate fi posibilă pe Venus pentru că suprafaţa este foarte fierbinte. „Aceste roci sînt deja destul de moi de la temperaturile mari”, a adăugat Byrne. Acest lucru înseamnă că nu este nevoie de multă forţă pentru a le mişca. Interiorul lui Venus este probabil încă fierbinte, precum cel al Pămîntului, astfel, mişcările de convecţie din manta pot ajuta la împingerea blocurile de crustă.
Lucrarea are implicaţii şi pentru astronomii care încearcă să-şi dea seama care planete de dimensiuni similare ale Terrei din alte sisteme solare sînt habitabile. Venus este aproape de aceeaşi dimensiune şi masă ca Pămîntul, dar nu poate exista viaţa aşa cum o ştim noi, pentru că temperatura de suprafaţă este de 462 de grade Celsius şi atmosfera este acidă. Savanţii credeau anterior că lipsa aparentă a plăcilor tectonice face ca planeta să aibă condiţii atît de vitrege.
Mai mult decît atît, studiul subliniază posibilitatea ca planetele să treacă prin faze tectonice. Acum 1-2 miliarde de ani, Venus ar fi putut avea plăci tectonice precum Terra, conform unei simulări prezentate la acest simpozion de geofizicianul Matthew Weller de la Universitatea Texas din Austin. „Dacă ne luăm după Venus, putem prezice unde se îndreaptă Pămîntul în viitorul relativ apropiat?”, întreabă acesta.
Adăuga comentariu