Doi bătrîni care nu s-au putut căsători religios în timpul războiului, din cauză că mirele a trebuit să se întoarcă pe cîmpul de luptă, au avut parte de nunta la are au visat, 75 de ani mai tîrziu.
Dick Lee, de 94 de ani, și soția sa, Helen, de 73 de ani, sînt împreună încă de cînd erau în liceu, și au doi copii, cinci nepoți și șase strănepoți. Dar nu au avut niciodată parte de nunta la care au visat cînd erau tineri.
Dick, din Indianapolis, Statele Unite, a luptat în al Doilea Război Mondial, iar atunci cînd era pe front și-a cerut iubita în căsătorie printr-o scrisoare. Ea a acceptat, iar în 1943, cînd a avut o permisie de 10 zile, s-a întors acasă și s-a căsătorit civil cu Helen. Dar nu au avut timp să ajungă și la biserică și nu au avut o ceremonie religioasă.
„Cînd m-am dus acasă și i-am spus tatălui meu că m-am căsătorit a fost foarte supărat”, a povestit Helen.
Trei sferturi de un secol mai tîrziu, personalul de la Elmcroft Nursing Home din Fort Harrison, Indiana, acolo unde locuiesc cei doi acum, le-a îndeplinit visul și le-a organizat nunta religioasă de care nu au avut parte acum 75 de ani.
Holly Coulter, în vîrstă de 47 de ani, directorul căminului, a fost creierul din spatele evenimentului și spune că, „Totul a fost organizat fără ca ei să știe ce se întîmplă”.
În ziua cea mare, pe lîngă faptul că și-au spus jurămintele în fața unui preot, au avut parte și de un tort, iar alături le-au fost prieteni și membri familiei. La sfîrșit au avut parte de o plimbare în jurul Parcului de Stat Fort Harrison într-un model Ford din 1924 pe spatele căruia era scrie 'Proaspăt căsătoriți… din nou'.
Holly a spus: „Am invitat prietenii și familia, oamenii din biserică și noii prieteni pe care și i-au făcut de cînd s-au mutat în azil. Totul era ornat în galben și albastru, culorile lor preferate. A fost o zi emoționantă pentru toți cei implicați'.
„Nu am avut niciodată ocazia de a purta un costum de mire înainte. A fost o experiență interesantă să port unul și să-l asortez cu cravată galbenă. Nu pot să exprim în cuvinte. A fost minunat”, a spus mirele.
Lui Helen i-a fost greu să creadă că visul ei de o viață i s-a împlinit: „Nu puteam să cred tot ce se întîmpla. Nu-mi venea să cred că sînt trează”.
Adăuga comentariu