O astfel de opinie a exprimat autorul cărții "Ultimele zile ale lui Nicolae și Elena Ceaușescu" (Последние дни Николае и Елены Чаушеску), istoricul, politologul, jurnalistul, fostul deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2010-2014), Zurab Todua, în cadrul emisiunii "Mecanismul de acțiune cu Elena Levițkaia-Pahomova" de la postul de televiziune NTV-Moldova, relatează Noi.md.
"La acea vreme se construiau foarte multe rafinării de petrol, prea multe pentru România și atît de multe dintre ele nu erau necesare. S-a calculat că țara ar putea să cumpere petrol din Uniunea Sovietică și Iran, să producă produse petroliere și să vîndă în străinătate, dar apoi s-a dovedit că aceste produse sînt necompetitive și, în consecință, nu sînt necesare atît de multe fabrici. Petrolul românesc în sine nu a fost suficient. Dar pentru a cumpăra petrol din Uniunea Sovietică sau Iran - trebuia de negociat, pentru că aceeași Uniune Sovietică singură își trimitea petrolul în străinătate, singură îl procesa. Și, după cum s-a dovedit, multe rafinării de petrol din România au fost construite în zadar", a spus Zurab Todua.
El a reamintit că a existat și un proiect amplu de construcție a avioanelor, care, de asemenea, a eșuat. A existat și un proiect de construire a unei centrale nucleare.
"Au început această construcție și nici aici nu s-au adresat după ajutor URSS, ci la o companie occidentală și aceasta a început să pună condiții. În general, totul a fost amînat. S-au cheltuit mulți bani, iar după răsturnarea lui Ceaușescu, acest proiect a fost finalizat, dar în condiții diferite. Dar cel mai cunoscut proiect este construirea Casei popoarelor din centrul Bucureștiului, unde se află acum Parlamentul României și alte zeci de instituții ale statului. Aceasta este o structură cu adevărat incredibilă, prima în Europa ca mărime și a doua în lume după Pentagon. Acolo există un număr mare de încăperi. Aceasta este o construcție de miliarde de dolari care nu a fost finalizată nici în prezent", a spus istoricul și politologul.
"La sfîrșitul anilor 70, se părea că totul era posibil, totul reușea. Există succese, există realizări. A apărut iluzia că totul este disponibil și totul este posibil, puteau să nu economisească, puteau să nu se uite la cheltuieli, puteau să facă acest lucru și puteau face altceva. Așa a început totul, iar exemplul aceleiași Românii confirmă vechea regulă că mai bine este dușmanul binelui. Încercînd să facă și mai bine, ei practic au dus la faptul că țara a fost distrusă. Ea s-a distrus la începutul anilor 80", a subliniat istoricul și politologul.
El crede că dacă Ceaușescu ar fi plecat de la putere la începutul anilor 80, cu siguranță ar fi rămas cu în istoria României semnul plus.
"Iar la începutul anilor 80, cînd a devenit clar că au apărut aceste greutăți, a fost aleasă o cale greșit de ieșire din ele. Și întreaga conducere românească a făcut o greșeală. Aici, un rol negativ a jucat experiența Poloniei, căreia la începutul anilor 80 Occidentul, de asemenea, a început să-i dicteze condițiile sale din cauza împrumuturilor, iar Polonia a ajuns într-o situație foarte complicată. Acolo a început o criză politică, ceea ce a dus la instituirea regimului lui Wojciech Jaruzelski. A avut loc o lovitură de stat și exista amenințarea de invazie a Uniunii Sovietice pentru a restabili ordinea în Polonia. Toate acestea l-au speriat pe Ceaușescu și el a decis că trebuie să termine cu împrumuturile, iar aici a făcut, poate, cea mai importantă greșeală din viața sa. A început să introducă regimul de economisire în țară, iar acest regim a fost atît de anormal, încît practic în cîțiva ani toate realizările care au fost în România în anii 70 au fost nivelate", a spus Zurab Todua.
"Adică, practic la sfîrșitul anilor 80, după 10 ani de la acea perioadă de glorie, România a devenit cu adevărat una dintre cele mai sărace țări din Europa, iar acest regim de austeritate, chiar în comparație cu nivelul de trai scăzut și slab din alte țări, era izbitor prin cruzimea sa. Cetățenilor, probabil că le era frică să-i spună lui Ceaușescu că acest lucru era greșit. Le era frică să-i sugereze acest lucru. Așa s-a întîmplat. Lingușitorii îl numeau "geniul Carpaților", "Dunărea plină de rațiune", "cneazul grației", "Napoleon", "Cezar", "Ștefan cel mare", "sărut blînd al țării natale". Anturajul său se temea să-și piardă poziția și, în consecință, îl flata și se temea să spună adevărul. Aici s-a întîmplat ceea ce se întîmplă uneori liderilor care se află la putere mult timp și pierd legătura cu realitatea. Una dintre principalele greșeli ale acestor lideri este pierderea legăturii cu realitatea, pierderea accesului la informații obiective. Nici el practic nu avea acest acces. Cînd toate aceste fapte i-au fost prezentate deja la momentul reținerii, detenției și la procesul de judecată, el pur și simplu nu a crezut și multe nu înțelegea", a spus autorul cărții "Ultimele zile ale lui Nicolae și Elena Ceaușescu".
Adăuga comentariu