Suveranitatea sau Schuebel?

Foto: infoeuropa.md

Într-un interviu acordat postului de radio "Europa Liberă", Dirk Schuebel, șeful Delegației Uniunii Europene în R.Moldova, în cea mai bună tradiție a lipsei de cuviință, în raport cu Moldova, a diplomației europene, a declarat: "Moldova poate obţine un regim liberalizat de vize doar dacă sîntem siguri că toate părţile frontierei țării sînt securizate corespunzător, astfel ca să se ştie cine intră pe teritoriul său…" De aici rezultă că Uniunea Europeană, reprezentată de Dirk Schuebel, obligă practic Guvernul Republicii Moldova să traseze hotarul pe Nistru.

Este interesant faptul că Guvernul R.Moldova, negîndindu-se prea mult la consecințele acestui pas, este gata să îndeplinească ordinele oficialilor UE. De ce? Există trei variante de răspuns:

• membrii Guvernului nu înțeleg ce fac;
• acționează în mod deliberat împotriva propriei țări;
• acționează în scopuri electorale, sperînd că apoi totul se va aranja cumva.

În toate cele trei cazuri, Guvernul acționează, în opinia mea, împotriva intereselor Republicii Moldova.

De ce actualul guvern acționează în acest mod ramîne o mare întrebare?

Pe de altă parte, de ce Uniunea Europeană are nevoie să controleze cine intră pe teritoriul statului suveran Republica Moldova și cum Uniunea Europeană primește astfel de informații, de exemplu, de la Statele Unite, cu care UE are regim fără vize? Cel mai probabil, în niciun fel – UE controlează exclusiv intrarea pe teritoriul său și exigențele impuse țării noastre seamănă cu o stratagemă birocratică care urmărește scopurile reprobabile ale cuiva.

Este evident că, realizînd "planul Schuebel" și înstalînd puncte de frontieră la hotarul cu Transnistria, noi vom reduce la zero șansele de unificare a țării.

În cazul în care instalarea de posturi pe Nistru este o cerință a Uniunii Europene, și nu o invenție a lui Schuebel, această cerință este a celor care nu înțeleg ce se întîmplă în Republica Moldova. Dacă e așa, atunci cum Schuebel își informează conducătorii și pentru ce îl țin ei aici? Însă, cel mai probabil, "europenii" înțeleg totul și cerința lor de monitorizare a graniței cu Transnistria este o acțiune conștientă a conducerii actuale a UE, îndreptată împotriva suveranității Republicii Moldova.

În acest caz, la ce i-ar trebui Republicii Moldova să aibă de a face cu uniunea care acționează în scopul de a distruge țara noastră? Oare nu există alte variante? În mod automat se formulează axioma: "Ori ne supunem "prietenului Moldovei” Schuebel și îi facem un cadou important conducerii de la Tiraspol, rupînd-o definitiv cu malul drept, ori renunțăm, la această etapă, la ”pomenile” lui Schuebel și ale UE, inclusiv regimul de vize, și ne implicăm activ în unificarea țării – obiectivul cel mai important din istoria modernă a Republicii Moldova".

De subliniat că din cele peste 4000 de grupuri etnice doar 226 au suveranitate. Aceasta este o valoare extraordinară, pe care nu o posedă popoare mult mai numeroase decît cel moldovenesc – hindușii, bengalezii, biharezii, javanezii, kurzii... În Europa locuiesc peste 100 de grupuri etnice care nu au statalitate. Conducerea actuală trebuie să țină minte că Republica Moldova nu a fost creată de ei, ci de strămoșii noștri, și că pentru această suveranitate au plătit cu capul sute de mii de moldoveni.

Și ce, vom încredința să decidă soarta statului moldovenesc unora ca Schuebel? Nu ne vor ierta nici contemporanii, și nici urmașii.

Vom reformula axioma de mai sus ca întrebare: "Ce este mai important pentru țară, societate și cetățeni: unificarea statului sau bomboanele europene, multe dintre care, ca unele dulciuri, la o examinare atentă, nu sînt folositoare pentru Republica Moldova?"

Pentru marea majoritate a cetățenilor aceasta este o întrebare retorică. Nu este nimic mai important pentru Republica Moldova decît unificarea țării – aceasta ține de păstrarea suveranității și existența statului și pentru realizarea acestei sarcini importante elita țării trebuie să-și mobilizeze toate forțele, resursele și relațiile internaționale. Uniunea Europeană, lipsită de individualitate, unde s-au amestecat interesele statelor și funcționarilor de toate culorile, nu ne poate fi tovarăș de drum în unificarea țării. În UE, avem de-a face cu funcționari- schuebeli nu prea profesioniști, dar docili voinței invizibile, în spatele cărora, lîngă apa tulbure, stau pescari necunoscuți pentru noi. Acest lucru este bine ilustrat de evenimentele recente.

Poporul moldovenesc trebuie să-și caute prieteni adevărați, care doresc și sînt în măsură să rezolve problema transnistreană. Evident, în soluționarea problemei privind reintegrarea Republicii Moldova trebuie să ne bizuim, în mare măsură, pe forțele proprii, dar și să căutăm sprijinul altor jucători influenți – Rusia, unele țări din UE (Germania, Polonia, Ungaria), și, posibil, Statele Unite ale Americii.

Însă, dacă sînt suficient de dezvoltate la actuala conducere a Republicii Moldova simțul abordării problemei ce vizează integrarea europeană, patriotismul și sentimentul de autoconservare vor arăta evenimentele din următoarele cîteva luni.

Vasile Balan