Dmitri Ciubașenco: Integrarea europeană poate duce la destabilizare

Foto: eurasianews.md

15 state membre ale Uniunii Europene și 14 țări din bazinul mediteranean au lansat, în anul 1995, "Procesul de la Barcelona", care, cu timpul, s-a transformat în Parteneriatul euro-mediteranean (Euromed).

Acest proiect regional presupune dezvoltarea relațiilor politice, economice și culturale dintre UE și țările mediteraneene. Pentru a sprijini acest proces, din bugetul UE au fost alocați peste 16 miliarde de euro. În plus, Banca Europeană de Investiții, în fiecare an, alocă în acest scop peste 2 miliarde de dolari în credite.

În ceea ce privește țările membre ale Parteneriatului Euromed, situate pe coasta de nord și nord-est a Mării Mediterane – statele din Balcani, Monaco, Turcia – situația lor este mai mult sau mai puțin clară. Dar coasta de sud, astăzi, este o bandă mare instabilitate, revoluții sîngeroase, dezastre umanitare, colapsuri economice și migrație ilegală. UE nu poate face nimic cu asta. A vorbi despre un parteneriat cu Egiptul și Siria este absurd.

În 2009, la inițiativa Poloniei și Suediei, UE a lansat un nou proiect regional – Parteneriatul Estic, care presupune apropierea de șase foste republici sovietice – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Ucraina și Moldova. În acest scop, de asemenea, au fost alocate miliarde de euro. Numai Republicii Moldova i-au fost acordate granturi în sumă de 550 de milioane de euro. (Ce-i drept, nimeni nu știe pe ce au fost cheltuiți, dar asta e o altă chestiune.)

La Summitul Parteneriatului Estic care va avea loc în luna noiembrie a acestui an la Vilnius se preconizează semnarea unei serie de acorduri de asociere politică și integrare economică între UE și fostele republici sovietice. Pachetul include și Acordul de liber schimb cu UE, participarea la care blochează automat aderarea la proiectul de integrare alternativ – Uniunea Vamală, înființată de către Rusia, Kazahstan și Belarus.

Iată ce spune despre procesul de integrare europeană a Ucrainei expertul britanic James Sherr – colaborator superior al programului rus și eurasiatic al Institutului Regal pentru Afaceri Internaționale (Chatham House):

"Uniunea Europeană, Comisia Europeană lucrează ”foarte metodic” pentru a-și atinge anumite obiective. În procesul de asociere și integrare se aplică criterii și mecanisme bine puse la punct. Activitatea acestui organ, atunci cînd vine vorba de procesul de convergență, este aproape automatizat. Subtextul integraționist este prezent în relațiile cu toți vecinii UE. Se poate spune că Comisia Europeană, atunci cînd își va lua calea, va trece pe pilot automat. Așadar, această mașină, cînd va fi lansată, va fi una puternică. Dar oamenii care o conduc (guvernele naționale din Uniunea Europeană, Consiliul UE) nu neapărat se gîndesc strategic la motivele politicii ruse, la ce acțiuni va recurge Kremlinul în cazul în care Ucraina nu va reuși să semneze Acordul de asociere la Vilnius în noiembrie sau în cazul în care va reuși.

Pe marginea acestor aspecte nu există un consens. Prin urmare, este foarte dificilă realizarea obiectivului ca Uniunea Europeană, în afară de promovarea proceselor de integrare, să poată gîndi strategic și în raport cu ceea ce se întîmplă pe teritoriul dintre UE și Rusia.

Așadar, dacă v-ați interesa cine la Bruxelles sau în capitalele țărilor UE se gîndește la modul în care ar reacționa Moscova la semnarea, în noiembrie, la Vilnius, a Acordului de asociere cu Ucraina și chiar cu Moldova, eu aș răspunde: "Evident, nimeni ..."

Dacă UE va semna Acordul de asociere cu Ucraina, rușii vor vedea acest lucru ca la începutul integrării Kievului în UE, care se va încheia cu statutul de membru. Iar Kremlinul face eforturi pentru a preveni avansarea țării vecine în orbita Uniunii Europene, ceea ce pentru Moscova ar însemna pierderea influenței și capacității de a determina traiectoria politicii, economiei ucrainene. Astfel, este aproape sigur că Moscova va exercita presiune, solicitînd să fie luate măsuri de retorsiune pentru a împiedica acest proces. Kiev și Bruxelles trebuie să se preocupe de modul în care el ar putea fi împiedicate, mai ales ținînd cont de situația actuală din Ucraina, vulnerabilitatea acesteia, situația internă tensionată, dezbinări, prezența și influența intereselor economice strîns legate de Rusia, a serviciilor de informații, a Flotei Mării Negre în Crimeea și altele.

Dacă cineva crede că după semnarea Acordului de asociere situația Ucrainei va deveni, cu timpul, mai sigură și mai bună, s-ar putea ca aceste persoane să aibă un șoc puternic...

Pun două întrebări: care ar fi consecințele pe plan intern în cazul în care Ucraina ar înregistra succes la Vilnius? Probabil, una din cosecințe ar fi dezamăgirea, or, oamenii s-ar fi așteptat la schimbări mai mari și mai pozitive, iar mari progrese nu vor fi. Consecințele externe, dacă nu greșesc, la fel ar fi negative: UE, de asemenea, ar fi dezamăgită, deoarece și în Europa ar fi sperat la schimbări mai mari în Ucraina, însă acestea nu s-ar fi produs. Totodată, Moscova s-ar fi temut că Kievul trece de pe orbita Rusiei pe cea a UE și ar fi încercat să stopeze ascest proces.

Aceste evaluări au fost făcute înainte ca Rusia să purceadă la ”repetarea” la hotarul ei înăsprirea regulilor vamale, care pot fi introduse în cazul în care Ucraina va semna Acordul de asociere cu UE.

Ministrul suedez de externe, Carl Bildt, a menționat că un posibil război comercial între Rusia și Ucraina e ceva ”foarte serios”, iar consilierul președintelui rus, Serghei Glaziev, a calificat posibila semnare a Acordului de liber schimb dintre Ucraina și UE drept ”un act sinucigaș” pentru economia ucraineană.

Moldova, deocamdată, nu a devenit victima sancțiunilor impuse de Rusia, cu toate că medicul sanitar șef de la Moscova, Ghenadi Onișcenko, deja a dat de înțeles că există probabilitatea unor noi restricții la livrarea vinurilor moldovenești. Pe fundalul acțiunilor întreprinse de România, care sub paravana integrării europene dorește, de facto, să alipească Basarabia, este inevitabilă pierderea definitivă a Transnistriei. Apropiatele alegeri parlamentare, ordinare sau anticipate, vor destabiliza situația politică pe malul drept al Nistrului.

Este evident că situația se tensionează și în cel mai rău caz, în loc de o zonă de stabilitate și bunăstare, pe care UE intenționa să o creeze la hotarele sale estice, Bruxelles-ul va obține încă o regiune plină de instabilitate, haos, eșec economic și migrație în masă.

Integrarea europeană a vecinilor estici ai UE, care potrivit expertului englez, se produce în regim de autopilot și fără estimarea consecințelor, se poate încheia cu o aterizare foarte dură. Să dea Domnul ca acest proces să nu se termine cu o catastrofă, inclusiv cu război civil, cum s-a întîmplat în statele partenere ale UE din regiunea mediteraneană de sud și est.

Drumul spre infern e pavat cu bune intenții. Poate anume în asta și constă planul general?