De la Pasat la Usatîi sau Cum apar în Moldova dosare penale

Foto: tribuna.md

Victor Surugiu

Scandalul din jurul deținuților politici din Moldova a devenit internațional, impunînd autoritățile să revizuiască măsurile adoptate anterior față de activiștii opoziției. Acuzațiile inventate au generat suspiciuni în rîndul observatorilor naționali și internaționali. Echipa NOI.md a încercat să se clarifice cum apar în țara noastră dosarele politice „la comandă”.

„Suspiciuni rezonabile” ca motiv pentru arest

În vizorul structurilor internaționale a ajuns situația legată de urmărirea penală și reținerea a doi susținători ai partidului „Patria” al lui Renato Usatîi Corneliu Moraru și Nicolai Țîpovici, precum și a doi activiști ai organizației informale de opoziție „Antifa Rezist” Mihail Amerberg și Pavel Grigorciuc. Aceștia au fost arestați în ajunul și după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014.

Miercuri, 4 februarie, instanța a decis să-l transfere pe Nicolae Țîpovici în arest la domiciliu. Ieri, o măsură similară a fost luată și față de Corneliu Moraru.

Mihail Amerberg și Pavel Grigorciuc, în urma hotărîrii Curții de Apel, rămîn în arest pînă pe 24 februarie. Inițial, ei au fost acuzați de crearea unui grup criminal, precum și de intenția de a destabiliza situația în țară și de a ocupa puterea prin forță. Apoi articolele au fost modificate: acum Grigorciuc este acuzat de încălcarea dreptului la libertatea întrunirilor, iar Amerberg – de trafic de influență. Totodată, celor doi li se incriminează încercarea de a organiza dezordini în masă.

Susținătorii politicianului și omului de afaceri Renato Usatîi sînt acuzați de chemare la răsturnarea statalității constituționale și la dezordini în masă. Ce-i drept, procurorii practic nu au dovezi. Astfel, drept temei pentru un arest a servit interceptarea unei convorbiri telefonice, în cadrul căreia a fost exprimată intenția de a „pune capăt acestui regim”. Procuratura a calificat acest dialog drept „ațîțare la violență” și drept motiv pentru perchezițiile la domiciliul activistului.

În alt caz, în baza unui screenshot a conversațiilor pe rețeaua socială Facebook, activistului i s-a incriminat pericolul aplicării violenței față de o persoană cu funcție de răspundere. Ulterior, au apărut acuzații suplimentare: contrabandă cu mijloace bănești, spălare de bani și tentativă de cumpărare a alegătorilor în cadrul campaniei electorale.

În același timp, Procuratura Generală recunoaște că acuzarea nu are dovezi directe privind vinovăția deținuților politici. Informația a fost comunicată într-un interviu de către șeful Secției urmărire penală din cadrul MAI și Serviciul Vamal, Viorel Morari. Potrivit lui, activiștii de opoziție au fost arestați în baza unor „suspiciuni rezonabile”.

„Acuzația este absurdă și vădit fabricată, spune avocata Ana Ursache. – Procuratura invocă circumstanțe ce nu pot sta la baza condamnării. Dosarul nu are bază juridică pentru a ține o persoană în arest. Procurorii nu au șanse nici să finalizeze dosarul, nici să obțină un verdict de condamnare”.

De la Pasat pînă la Usatîi

Nu este pentru prima dată cînd justiția moldovenească se confruntă cu acuzații de executare a „comenzilor” politice. Se pare că cel mai controversat dosar din ultimul deceniu a fost cazul ex-ministrului Apărării și ex-directorului SIS, Valeriu Pasat, care a fost condamnat la 10 ani de închisoare. El a fost condamnat pentru prejudicierea statului în proporții deosebit de mari în procesul de comercializare în SUA a unor avioane militare, deși decizia a fost adoptată colegial, la nivel de guvern și aproape toți martorii au depus mărturii în susținerea inculpatului.

Ulterior, el a fost achitat pe principalul episod de acuzare, iar pe altul – a fost amnistiat „în legătură cu aniversarea adoptării Constituției Republicii Moldova”. Pasat, care peste hotare a obținut imaginea de deținut politic și luptător cu regimul comunist, a stat în pușcărie peste 2 ani.

Încă o istorie cunoscută este soarta apărătorului drepturilor omului din Găgăuzia și a unuia dintre liderii opoziției, Ivan Burgudji, care a fost arestat de către serviciile speciale moldovenești în anul 2006.

Statutul de deținut politic, cu siguranță, îl va primi și ex-ministrul de interne Gheorghe Papuc, dacă poliția totuși îl va aresta și îl va trimite la pușcărie să-și ispășească pedeapsa în dosarul privind dezordinile în masă din 7 aprilie 2009.

Precum menționează experții, dosarele „la comandă”, de regulă, sînt inițiate pentru a influența asupra unor sau altor procese politice (iar uneori și comerciale) din țară. În majoritatea cazurilor, nici nu se ajunge pînă la arestarea principalilor figuranți, deoarece aceasta nu face parte din planurile organizatorilor urmăririi penale. În diferite perioade, în dosarele penale cu iz politic au fost implicate aproape toate figurile-cheie ale Olimpului politic moldovenesc.

Acum organele de drept și-au concentrat atenția asupra reprezentanților partidului de opoziție „Patria”, care în noiembrie a fost înlăturată din cursa electorală pentru alegerile parlamentare, practic în ajunul scrutinului. În afara activiștilor partidului, în vizorul organelor de drept a ajuns și liderul ei, Renato Usatîi, care este așteptat la Procuratura Generală pentru a depune mărturii în cadrul dosarului penal. Observatorii, dar și însuși politicianul, nu exclud posibilitatea arestării lui.

„Procurorul nu este obligat să fie elocvent”

Procuratura Generală refuză să facă comentarii oficiale pe tema conotației politice a dosarelor penale cu rezonanță. Într-o discuție privată, unul dintre angajații cu funcții de răspundere a menționat că „nu ar exclude definitiv existența factorului politic în activitatea procuraturii, însă în majoritatea cazurilor, este vorba despre speculații, de conferirea acestui aspect dosarelor penale sînt interesați avocații, care încearcă să-și justifice onorariile”.

„Anume din partea lor vin așa expresii ca «dosare la comandă» sau «motive politice», spune reprezentantul unei instituții judiciare. – Și cu cît mai cunoscut este figurantul dosarului penal sau structura pe care o reprezintă acesta, cu atît este mai probabil că apărătorii lui vor utiliza acest procedeu verificat – vor începe să implanteze în conștiința cetățenilor teza privind „comanda” politică. Și acest lucru trece ca un fir roșu absolut peste tot: în judecătorii, în presă, în demersurile către diferite structuri”.

Interlocutorul explică abținerea de la reacția oficială la asemenea declarații prin lipsa dorinței din partea procurorilor de a concura în elocvență cu avocații și actorii politici: „Ofițerul de urmărire penală, procurorul lucrează cu dovezile. Dacă ei nu au încălcat nicio buche a legii, la ce bun să se implice în confruntări verbale? Procurorul nu este obligat să fie elocvent. Argumentele lui sînt dovezile pe care le transmite în judecată”.

APCE își exprimă „îngrijorarea serioasă”

Între timp, poziția organelor de drept poate fi contestată de mulți experți. La concluzia despre conotația politică a arestărilor au ajuns și reprezentanții organizațiilor internaționale. Observatorii au impresia că autoritățile au început să-și revizuiască deciziile privind reținerile după scandalul apărut recent la nivel internațional.

Subiectul deținuților politici din Moldova a fost examinat la Strasbourg în cadrul sesiunii de iarnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Reprezentanții tuturor fracțiunilor au semnat o declarație, prin care au cerut eliberarea imediată a deținuților, care, în opinia lor, au statut de deținuți politici. Declarația a fost publicată săptămîna trecută pe site-ul oficial al APCE.

Autorii și semnatarii și-au exprimat „îngrijorarea în legătură cu încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, care se observă tot mai des în Republica Moldova, în contextul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014”. „Considerăm inadmisibilă orice persecutare a activiștilor și reprezentanților opoziției din motive politice, în condițiile democrației”, se arată în declarație.

În special, membrii APCE s-au adresat la comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului Nils Muiznieks cu rugămintea să acorde o atenție sporită persecutării a doi activiști ai societății civile, antifasciști” Pavel Grigorciuc și Mihail Amerberg, care se află în arest timp de trei luni „în baza unor acuzații vădit politice”.

În declarație se menționează procesele judiciare netransparente, precum și se vorbește despre o probabilitate înaltă a presiunilor asupra opoziției parlamentare și extraparlamentare.

Membrii și avocații organizației „Amnesty International Moldova”, de asemenea, au semnalat multiple cazuri de încălcare a legii de către reprezentanții organelor de drept. În declarația lor se spune despre arestările nejustificate și intimidarea oamenilor în secțiile de poliție, obținerea mărturiilor prin exercitarea presiunilor și despre alte cazuri de depășire a atribuțiilor în cadrul reținerilor și arestărilor.

Instituția reglării de conturi

„Sistemul organelor justiției s-a transformat într-o instituție a reglării de conturi politice, comerciale și de alt soi, menționează unul dintre experții noștri. – Cînd în joc se implică marea politică sau sînt atinse interese de afaceri majore, nimeni nu poate fi sigur că cazul lui va fi soluționat conform legii. Orice judecător, procuror sau anchetator cunoaște principalele semne ale acestor dosare, rezultatul examinării cărora este cunoscut cu mult timp înainte de emiterea deciziei judecătorești.

Majoritatea reprezentanților acestui sistem nu au o altă soluție decît să se supună acestei practici. Altfel, cazul se va încheia prin chemarea la șef și cu propunerea de a demisiona. Iar pentru cei încăpăținați, de regulă, există ac de cojoc: întotdeauna se va găsi un motiv pentru demitere.

Se știe că la Curtea Supremă de Justiție există următoarea practică: toate pozițiile pe marginea dosarelor de rezonanță, ce urmează a fi examinate în această instanță, sînt coordonate cu conducerea. Și deși aceste discuții sînt prezentate drept niște ședințe ordinare, judecătorii nu pot să nu înțeleagă că este vorba despre o încălcare directă a independenței justiției. Însă așa e practica noastră, și dacă acest lucru are loc la Curtea Supremă de Justiție, ce să mai vorbim atunci de alte instanțe și organe de drept.

Sistemul poate fi modificat, însă pentru aceasta este nevoie de voință politică. Dacă judecătorii vor deveni independenți – nu vor mai exista dosare la comandă, ei vor înceta să rescrie în sentință încheierea acuzării, cuvînt cu cuvînt, împreună cu greșelile. Însă astăzi, elita politică nu este interesată să schimbe sistemul, să-i facă cu adevărat independenți pe procurori și judecători, dar nu ca în prezent, cînd fiecare dintre ei lucrează cu frica față de superiori.

Haideți să ne uităm la dosarele răsunătoare „la comandă”, cu mascați, cu arestări, și vom vedea că majoritatea absolută a persoanelor implicate au fost, în cele din urmă, achitate, inclusiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ar fi logic ca cei care fabrică dosarele „la comandă”, care condamnă oamenii, să fie trași la răspundere. Însă, din păcate, la noi nu există nicio persoană care să fi fost condamnată pentru aceasta. Astfel, se creează o atmosferă de impunitate.

Principala problemă constă în faptul că autoritățile sînt mulțumite de practica selectivă de aplicare a justiției în Moldova. Metaforic vorbind, cineva nu primește nimic pentru că a trecut la culoarea roșie a semaforului, iar altcineva poate primi în cap chiar și pentru trecerea la culoarea verde”.