Primul pas spre Unirea infrastructurală?

Foto: noi.md

Xenia Florea

Guvernul a decis să facă publică „marea” privatizare. Despre aceasta a comunicat, săptămîna trecută, ministrul Economiei, Octavian Calmîc, care a anunțat despre intenția Guvernului de a scoate anul acesta la privatizare, prin intermediul concursurilor internaționale, un șir de obiecte industriale și energetice mari. De exemplu, rețelele de distribuție Nord și Nord-Vest, Combinatul „Tutun-CTC”, Combinatul de Vinuri și Divinuri „Barza Albă”, magazinul ”Unic”.

Fostul vicepremier, economistul Alexandru Muravschi, într-un interviu pentru NOI.md a presupus că în spatele acestor declarații s-ar putea afla nu atît intenția autorităților de a vinde activele publice importante, cît să le „semnalizeze” partenerilor externi că Chișinăul este gata de reforme structurale, de lupta împotriva corupției („or aceste sectoare, pe de o parte, sînt niște găuri pentru corupție, iar pe de alta – o greutate legată de picioarele statului”), deetatizarea și marea privatizare în schimbul reluării finanțării.

Evenimentele ulterioare au demonstrat că concluziile lui Alexandru Muravschi nu au fost departe de adevăr și că Chișinăul oficial a anticipat unele lucruri.

Luni, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o rezoluție privind Republica Moldova. Aceasta conține o listă de recomandări pe care le înaintează UE drept condiție pentru reluarea finanțării bugetare a Moldovei. Sarcinile sînt multe și diverse – de la realizarea accelerată a foii de parcurs a Acordului de asociere cu UE și depolitizarea instituțiilor publice pînă la anchetarea minuțioasă și imparțială a cazurilor de escrocherie în sistemul bancar în 2014 și reîntoarcerea banilor furați și tragerea la răspundere penală a celor vinovați.

Printre recomandările Uniunii Europene se numără și restabilirea atractivității și stabilității climatului investițional și sporirea transparenței și îmbunătățirea condițiilor investiționale în sectorul energetic al Republicii Moldova.

Veniturile din privatizare

Dacă examinăm cifrele ce apar în fiecare an în buget sub forma veniturilor din privatizare și cifrele obținute real, atunci devine clar că privatizarea în Moldova nu merge. Obiectele noastre nu prezintă interes pentru potențialii investitori.

Rezultatele privatizării în 2015 nu au fost o excepție. Mai mult, acestea au înregistrat un antirecord. Dacă în 2013, din vînzarea patrimoniului public au fost obținute puțin peste 112 milioane de lei sau 48% din cele planificate, în 2014 – 184 milioane de lei sau 76,6% din nivelul planificat, atunci anul trecut – doar 36,7 milioane de lei, ce constituie de șase ori mai puțin decît nivelul planificat.

Așa că nu face să sperăm că „marea” privatizare constituie un sprijin semnificativ pentru bugetul găurit. Toți experții cu care am reușit să discutăm pe această temă spun în cor că din vînzarea activelor de stat nu vor obținute sume mari. Atît din cauza conjuncturii externe nefavorabile, cît și din cauza specificului intern.

Majoritatea întreprinderilor despre care a vorbit Octavian Calmîc au mari datorii. Pierderile financiare ale RED Nord în perioada 2012-2014 au constituit 293 milioane de lei, RED Nord-Vest a trebuit să contracteze un credit de 32 de milioane de lei pentru a acoperi parțial datoria față de compania „Energocom”, ce livrează energie electrică pe teritoriul RM.

Liderul industriei de tutungerie „Tutun CTC”, precum s-a exprimat Alexandru Muravschi, „în ultimii ani, în general, și-a încetinit activitatea”: în iunie 2015, acesta și-a reluat activitatea după o întrerupere de 7 luni, determinată de problemele legate de desfacerea producției. Însă activează nu la capacitate maximă.

„În plus, în țara noastră există un risc de reglementare destul de mare. Un exemplu în acest sens este ultima jonglare a Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu tarifele și presiunea politică exercitată asupra regulatorului. Acest fapt nu poate să nu-i îngrijoreze pe potențialii investitori”, a declarat pentru NOI.md expertul IDIS „Viitorul”, fostul director al ANRE, Victor Palicov.

Potrivit lui, potențialii investitori sînt bine informați ce reprezintă Republica Moldova și care este climatul investițional real de aici. De aceea, consideră el, acum nimeni nu va oferi bani „normali” pentru RED-uri. Iar dacă cineva va manifesta totuși interes față de rețelele electrice de distribuție, atunci, înțelegînd în ce situație economică se află Republica Moldova „investitorii vor începe să facă presiuni”.

Încercarea vină n-are

Epopeea cu privatizarea RED Nord și RED Nord-Vest, „Tutun CC”, „Barza Albă” și magazinului „Unic” durează de mai bine de un an.

RED „Nord” și RED „Nord-Vest” au fost scoase pentru prima dată la un concurs investițional la finele anului 1999. Atunci, potențialul cumpărător era compania spaniolă „Union Fenosa”, care a propus pentru rețele $15 milioane. Însă legislația interzicea vînzarea tuturor întreprinderilor energetice unui singur cumpărător și Union Fenosa, în final, a procurat doar rețelele de distribuție Centru, Sud și Chișinău la prețul de $25,3 milioane (potrivit altei versiuni, Guvernul nu a fost mulțumit de prețul oferit de spanioli).

În 2001, executivul a examinat o altă formă de privatizare a întreprinderilor de distribuție a energiei electrice din nord. Atunci s-a anunțat că RED Nord și RED Nord-Vest ar putea fi privatizate de un consorțiu din care vor face parte compania spaniolă „Union Fenosa”, grupul rusesc Itera, Corporația Internațională Financiară (IFC) și BERD. Guvernul spera că din contul mijloacelor obținute din vînzarea rețelelor, statul va stinge datoria de $10 milioane față de compania ucraineană „Energoalians”, pentru consumul de energie electrică. Însă, din nou, nu a fost să fie.

În 2004, a fost întreprinsă o nouă tentativă de a vinde rețelele electrice de distribuție ale statului. Pentru participarea la concursul investițional au fost selectate compania americană "AES Silk Road" și cea rusească „Inter RAO EES”. Însă comisia de concurs a anulat concursul investițional: după examinarea stării tehnico-financiare a rețelelor, americanii nu au prezentat nicio ofertă în termenul stabilit.

Iar cu compania rusească comisia a refuzat să vorbească, deoarece Curtea de Apel prin decizia sa, a interzis înstrăinarea patrimoniului SA „RED Nord-Vest”, inclusiv acțiunile, pînă la stingerea datoriei.

Vînzarea Combinatului„Tutun CTC” și a fabricii de vinuri și divinuri „Barza Albă”, de asemenea, a fost planificată la finele anilor 90. În anul 2000, a fost adoptată Legea cu privire la privatizarea întreprinderilor din industria tutunului și vinului, potrivit căreia, erau pasibile de privatizare SA „Tutun CTC”, șase fabrici de fermentație, SA„ Aroma”, „Călărași-Divin”, „Barza Albă”, „Vismos”, „Nis-Struguraș”. Legea conținea și proiectele individuale ale privatizării acestor întreprinderi. Însă, din cauza rezistenței puternice și a schimbării puterii, aceste planuri de privatizare au fost amînate.

În anul 2008, poziția PCRM, aflată la putere, în problema privatizării s-a schimbat radical. În spiritul reformelor anunțate s-a decis ca autoritățile să-și mențină controlul asupra ramurilor de infrastructură – transportul (în special, calea ferată, ca în țările mari), rețelele de distribuție a gazelor și energiei electrice. Iar obiectele de stat în alte domenii în care investitorii sînt gata să investească vor fi propuse sau la vînzare, sau pentru parteneriatul public-privat.

„Noi considerăm că afacerile locale a crescut pînă la nivelul investițiilor pe scară largă și nu are sens să ținem patrimoniul public”, declara ministrul de atunci al Economiei și Comerțului, Igor Dodon.

S-a decis ca în toamna anului 2003 Guvernul să scoată la licitație toată cota sa de 90,8% din Combinatul „Tutun CTC”, la prețul de start de 300 de milioane de lei. La același preț se planifica vînzarea a 82,3% dintre acțiunile din Magazinul Central „Unic”. Însă „Tutun CTC”, în cele din urmă, a fost eliminat din concurs. Circulau zvonuri că la orizont au apărut investitorii și autoritățile s-au zgîrcit, hotărînd să vîndă întreprinderea mai scump.

În toamna anului 2013, deja guvernul liberal-democrat a anunțat marea privatizare. A fost aprobată a doua listă de obiecte pasibile privatizării. În aceasta figurau 188 de întreprinderi și 11 construcții nefinisate, printre care se aflau asemenea obiecte ca operatorul național de telefonie fixă „Moldtelecom”, RED „Nord” și RED „Nord-Vest”, centrala de la Costești, combinatul de divinuri „Barza Albă”, Compania „Aroma”, cota statului (90,81%) la „Tutun-CTC”, „Air Moldova”, „Aeroport Catering”, „Aeroport Hadling” și alte active ce rămîn în proprietatea statului. Din vînzarea acestora Ministerul Economiei planifica să obțină 1 miliard de lei.

Ministrul de atunci al Economiei, Valeriu Lazăr, a declarat că pe parcursul a 2-3 luni vor fi selectate companii internaționale independente ce se ocupă de căutarea investitorilor, care vor evalua întreprinderile, vor pregăti documentele de privatizare și va stabili potențialii cumpărători, iar în aprilie-mai 2014, urma să fie anunțat concursul investițional, astfel încît, procesul de privatizare să se încheie spre finele anului.

Ministerul Economiei elabora atunci documentația corespunzătoare, cînd a fost adoptată hotărîrea de a sista „marea” privatizare”. Inclusiv din cauza conjuncturii externe nefavorabile.

„Nu pot spune că acum situația s-a schimbat spre bine. Însă conjunctura este o chestie de așa natură, că s-ar putea îmbunătăți sau nu. Iar situația la întreprinderile, în primul rînd, energetice se va înrăutăți. Ele au nevoie de investiții pentru dezvoltare. Iar în tariful actual, componenta investițională practic lipsește.

Așa că, din punct de vedere economic, decizia de a relua privatizarea acestor întreprinderi este una absolut corectă. Însă nu trebuie să ne facem iluzii: privatizarea nu va oferi sume mari. În anul 2013, cînd planificam să scoatem RED-urile la vînzare, datoriile lor erau de zece ori mai mici ca acum. De atunci, inclusiv, din cauza jocurilor cu tarifele, situația a devenit mai complicată. Rețelele duc lipsă de lichidități. Iar din ce cont se astupă găurile? Sau din contul tarifului, sau din contul unui credit. Din contul tarifului nu le-au permis, atunci au luat credite”, a declarat Valeriu Lazăr pentru NOI.md.

În opinia lui, planurile de privatizare ale Guvernului constituie o decizie corectă, dar întîrziată, cu 15-20 de ani.

„Republica Moldova a pierdut șansa unică, cînd la începutul independenței, marile companii străine căutau unde să-și amplaseze producțiile. Iată două exemple elocvente în acest sens. Uzina de Ciment de la Rezina: acum putem să discutăm la nesfîrșit despre prețul vînzării, despre faptul că se putea obține mai mult din privatizarea ei, însă, dacă nu am fi vîndut-o atunci, acum uzina s-ar fi aflat în declin.

Un alt exemplu – „Tutun CTC”. Domeniu complicat. În lume se duce lupta între 3-4 producători. În anii 90, aceștia priveau spre Moldova, însă noi nu am dorit să ne vindem combinatul de tutun. Giganții mondiali și-au deschis producțiile în Rusia, România, Ucraina. Drept rezultat: producția moldovenească este necompetitivă, „Tutun CTC” se chinuiește din an în an, iar bugetul nu are bani pentru investiții. Șansa unică a fost ratată”, susține Valeriu Lazăr.

România are intenții …

La întrebarea „cine dintre potențialii investitori ar putea fi interesat de RED-urile moldovenești ținînd cont de situația lor tehnică și financiară actuală?”, experții au avut opinii împărțite.

Președintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie din Moldova, Nicolae Mogoreanu, susține că e puțin probabil că la RED-uri va pretinde cineva – atît din cauza datoriilor, cît din cauza „specificului” lor (în special, al rețelelor din nord-vest) și a cifrei de afaceri mici: „E puțin probabil că acolo poate fi obținut un profit net de 10 milioane de lei”.

Fostul director general al ANRE Victor Parlicov este convins că singura decizie corectă în cazul RED Nord și RED Nord-Vest ar fi comasarea lor într-o singură întreprindere: „Rețelele din nord-vest nu prezintă nicio valoare pentru potențialii investitori. Rețelele de nord înseamnă Bălți, măcar ceva din industrie, iar cele din nord-vest – în special sate. E puțin probabil că investitorii vor dori să alerge prin sate și să frămînte glodul”.

Alexandru Muravschi și Valeriu Lazăr susțin că ar fi logic interesul companiei „Gas Natural Fenosa” în privatizarea RED-urilor rămase, însă va fi interesată Fenosa în realitate de aceste loturi sau nu – e o altă întrebare.

Nici Alexandru Muravschi nu a exclus faptul că de RED-urile de stat ar putea fi interesați partenerii români: „Poate în cadrul politicii îndreptate spre unire companiile energetice din România vor procura rețelele noastre, vor construi o linie de tensiune înaltă nu spre sud, dar spre nord și, astfel, vor face primul pas spre unirea infrastructurală. Cine știe?”

Presupunerea ex-ministrului economiei și reformelor s-a adeverit. Practic, a doua zi, la unul dintre posturile de televiziune, ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurcă, a declarat că compania de stat „Electrica” dorește să intre pe piața moldovenească de distribuție a energiei electrice.

„Dacă autoritățile moldovene vor decide să scoată la privatizare rețelele electrice din nordul țării, sînt convins că «Electrica» va fi interesată”, a spus diplomatul român.

Prima informație privind interesul energeticienilor români în procurarea activelor energetice moldovenești a apărut acum un an. Potrivit presei române, directorul general al companiei „Electrica”, Ioan Roșca, în cadrul ZF Power Summit 15, a declarat că piața de distribuție a energiei electrice din Republica Moldova este atractivă pentru compania română, deoarece acolo rentabilitatea e mai mare decît în România, constituind 12,5%.

Tot atunci, publicația „Ziarul Financiar”, citînd sursele sale, menționa că „Electrica” este interesată în achiziționarea în Moldova a companiei de distribuție a energiei electrice „Gas Natural Fenosa”, ce livrează energie electrică pentru locuitorii din sudul și centrul țării.

Apropo, precum a declarat unul dintre experții noștri, de regulă, „Gas Natural Fenosa” nu se reține prea mult în țara în care procură active: „Nu știu de ce ei s-au reținut atît de mult la noi”. În 2008, pentru a-și soluționa problemele financiare, spaniolii se gîndeau să vîndă Fenosa din Kenia, Moldova, America Latină, minele de cărbune din Africa de Sud, precum și 50% din întreprinderea mixtă „Enel SpA”.

Potrivit sursei noastre, după ce „Electrica” va achiziționa rețelele de distribuție nord și nord-vest, și acțiunile „Gas Narutal Fenosa” în Moldova ar putea fi vîndute românilor. Astfel, compania de stat din România își va concentra toate activele energetice de distribuție din Moldova într-o singură companie.

Ex-ministrul economiei Valeriu Lazăr este împotriva vînzării RED Nord și RED Nord-Vest companiei române „Electrica”. „De rețelele de distribuție moldovenești sînt interesate companiile românești. Însă cînd un stat își vinde activele altui stat, aceasta nu este privatizare. Noi trebuie să avem mulți operatori independenți și, e de dorit, privați, consideră fostul ministru al economiei.

Totuși, deocamdată, noua rundă a „marii” privatizări este doar o declarație de intenții. Guvernul ar putea scoate la mezat aceste obiecte și, dacă vor exista oferte bune, le va vinde și poate renunța la planurile sale de privatizare. Așa cum s-a întîmplat de multe ori – și cu RED-urile, și cu Combinatul de Tutun, și cu SA „Moldtelecom”. Dacă, desigur, la nivel interstatal nu vor fi adoptate alte decizii de culoar.