Ciubaşenco: Proiectul „Unirea-2018” ar putea provoca un conflict armat în Moldova

Foto: noi.md

Totul indică asupra faptului că în interiorul administrației americane a fost aprobat proiectul „Unirea-2018” – aderarea Moldovei la România în anul în care se împlinesc 100 de ani de la prima „Mare unire”.

A doua versiune a „unirii” va fi prezentată ca o variantă accelerată a integrării euroatlantice. Cu ajutorul mutării simple a frontierelor, locuitorii Moldovei se vor trezi în UE și NATO. După un sfert de veac de independență fără sens, de sărăcie, fărădelege, haos și incertitudine, oamenilor li se va spune că mai bine un sfîrșit groaznic decît groaza fără sfîrșit și că doar așa ei, în sfîrșit, vor ajunge într-o „Europă adevărată” cu toate beneficiile ei – legalitatea și ordinea, bunăstarea și siguranța. Va trebui să plătim cu identitatea națională și propria statalitate și, posibil, să mai trecem print-un conflict armat. Însă acesta merită efortul, li se va spune moldovenilor, or, acum, sînteți în Europa. Oare nu la aceasta ați visat întotdeauna?

Doar prin faptul că Departamentul de Stat a dat undă verde pentru „unire” poate fi explicată acea încăpăținare cu care americanii le refuză moldovenilor realizarea dreptului lor la democrație. În actualele condiții, acest drept înseamnă alegeri anticipate, libere și corecte, care ar determina configurarea noului parlament, ce va reflecta actualul raport de forțe politice din societate, dar nu capacitatea de cumpărare a lui Vladimir Plahotniuc și nivelul de coruptibilitate a celor pe care el îi cumpără.

Washingtonul privește lumea foarte larg, iar în tabloul pe care îl vede nu este loc pentru mica și independenta Moldovă. Încă puțin și asemenea atitudine față de statul nostru va deveni aproape politica oficială a SUA. Însă acest tablou al viitorului a fost prezis de experți încă mai devreme. De exemplu, George Friedman, fondatorul Strategic Forecasting, care a instituit și Geopolitical Futures. Există cotații futures petroliere, de cafea, de zahăr și chiar și geopolitice. La bursa experților din Washington nu se cotează contractele futures europene, rusești sau chineze cotațiile moldovenești, darmite cele moldovenești.

Iată cum Friedman descrie modelul viitorului: „În prezent, Modelul indică asupra faptului că Eurasia se află într-un proces masiv de degenerare. Uniunea Europeană suferă eșec pe mai multe planuri. Rusia, pe cît e de agresivă în perspectivă scurtă, atît e de firavă pe termen lung. China luptă cu salturile enorme din economie. Orientul Apropiat se reformatează după colapsul frontierelor impuse de europeni. De aici noi putem chiar prezice că Asia Centrală va fi destabilizată, prinsă între diferite forțe. În sfîrșit, Statele Unite și America de Nord, spre deosebire de Eurasia, sînt stabile în majoritatea relațiilor și își sporesc forța”.

În prognoza Stratfor pentru 2016 de arată: „Confruntarea dintre Rusia și Occident a fost elementul central ce stabilește sistemul global în ultimii doi ani… În Moldova, scandalul de corupție legat de guvernul proeuropean va amplifica susținerea partidelor proruse din țară, însă paralizia sistemului politic din Moldova va conduce la faptul că Chișinăul va rămîne în impas în problema integrării strategice cu Rusia sau Occidentul”.

În prognoza „CIA din umbră” pentru următorul deceniu Moldova în general nu este menționată, în schimb este prognozat începutul destrămării Rusiei: „Confruntarea cu Rusia din cauza Ucrainei va rămîne în continuare elementul de bază al sistemului internațional pe parcursul cîtorva ani, însă noi considerăm că Federația Rusă în actuala ei formă ar putea exista pe parcursul următorului deceniu. Dependența incomensurabilă de exportul resurselor energetice și incertitudinea așteptărilor privind tariful lor face imposibilă pentru Moscova susținerea relațiilor instituționale cu majoritatea teritoriilor Federației Ruse. Noi așteptăm că puterea Moscovei va slăbi semnificativ, fapt ce va conduce la fragmentarea formală sau informală a Rusiei. Securitatea arsenalului nuclear rusesc va deveni principala preocupare pe măsură ce acest proces se va accelera spre finele deceniului”.

Mai departe: „E puțin probabil că Federația Rusă va supraviețui în actuala ei formă… La Vest de Rusia – Polonia, Ungaria și România vor tinde să-și întoarcă regiunile pierdute în folosul Rusiei în diferite momente”:

În declarațiile și interviurile sale, Friedman prezice că Turcia, dar nu Rusia va deveni putere regională, că Polonia va înlocui Germania în calitate de lider al Europei, iar România, de asemenea se va înălța, cu sprijinul Turciei și SUA. Moldova, Ucraina și Belarusul nici nu figurează în aceste scheme.

În cele din urmă, Friedman a făcut prognoze pentru întregul secol. Iată rezumatul lui: „Actuala slăbire a SUA este o iluzie. Puterea americană este atît de mare, încît aceasta nu poate fi subminată. Apogeul puterii SUA se va înregistra la sfîrșitul secolului XXI. Europa fără voință, care a pierdut gustul de luptă, își va pierde importanța. Creșterea chineză e un balon de săpun, care se va sparge în curînd. La orizontul geopolitic vor apărea pe rînd noi stele: Japonia, Turcia, Polonia, Mexicul. Rusia va încerca să-și restabilească controlul asupra spațiului postsovietic în anii 2020, însă după aceasta se va prăbuși și se va destrăma deja definitiv, nu va reuși să reziste în fața concurenței cu statele mai puternice”.

Îmi cer scuze pentru că l-am citat atît de detaliat pe acest expert american, însă viziunea lui reflectă opiniile elitei SUA despre faptul cum trebuie să arate noua lume.

În toată această imagine, pentru noi sînt importante anumite detalii: Rusia trebuie să se destrame, România – să se ridice, iar Moldova prinsă între ele – să dispară. Deoarece ea nu poate supraviețui, ea trebuie undeva anexată, iar deoarece de Rusia e imposibil, rămâne România.

În ultimul timp, unioniștii români au ieșit ca vampirii, strigoii și stafiile din toate găurile, la miez de noapte. Faptul că ei sînt susținuți de Washington o demonstrează exemplele lui Vladimir Plahotniuc, Ion Sturza și Maia Sandu pe fundalul activității Bucureștiului și tăcerii de mormînt a Bruxelles-ului. Legitimizarea de către Victoria Nuland a noului guvern a lui Filip-Plahotniuc, promisiunea ultimului dată liberalilor (așa, în orice caz, afirmă deputatul Veaceslav Untilă) de a uni Moldova și România pînă în 2019, anunțarea de către Sturza și Maia Sandu în aceeași zi în decembrie despre intrarea în politică și recunoașterea în aceeași zi în februarie drept unioniști români, ce salută guvernarea externă a României asupra Moldovei sub egida SUA – sînt verigi ale aceluiași lanț.

Dacă Washingtonul ar fi dori să creeze la Chișinău o alternativă proeuropeană viabilă actualilor hoți, care au discreditat ideea europeană, ar fi făcut-o cu ușurință. L-ar fi trimis pe Plahotniuc după Filat la răcoare, ar fi creat 2-3 partide pro-europene, ar fi interzis Partidul Socialiștilor, l-ar fi expulzat pe Renato Usatîi. Însă americanii nici nu vor să se obosească. La ce bun, dacă Moldova poate fi pur și simplu alipită de România?

Proiectul „Unirea-2018” fabricat în SUA nu prevede nici un fel de alegeri, nici anticipate, nici ordinare. Dacă în martie va fi ales președintele, atunci, conform acestui plan, actualul parlament va deveni ultimul din scurta istorie de independență eșuată a Moldovei.

În toată această poveste cu aprobarea Guvernului Filip-Plahotniuc, după unda verde a Departamentului de Stat, în prim-plan a ieșit România, iar Uniunea Europeană parcă a luat apă în gură. Aceasta e tăcerea mieilor speriați de răpitorul american.

Deși, s-ar părea că Washingtonul și Bruxelles-ul își coordonează politica de menținere a Chișinăului în sfera de influență a Occidentului, între SUA și UE există contradicții semnificative, în primul rînd, referitoare la vectorul geopolitic al Moldovei.

Bruxelles-ul vede Moldova ca parte a așa-zisei „zone-tampon” între UE și Rusia, controlul asupra căreia urmează a fi exercitat cu ajutorul acordurilor de asociere și a zonei de liber schimb, precum și a documentelor normative privind colaborarea în domeniul apărării și securității.

UE tinde să-și amplifice controlul asupra țărilor din „zona-tampon” gri – care nu este nici a Rusiei, nici a Occidentului, să asigure în această regiune o stabilitate politică și economică. Însăși UE a fost creată ca o organizație care a împăcat adversari seculari și ar dori ca la frontierele sale să fie pace. Majoritatea țărilor UE au o atitudine negativă față de conflictul militar din Ucraina și de focarul de instabilitate din Transnistria și se străduie să nu admită escaladarea problemei, prin negocieri pașnice. Însă chiar dacă nu-i reușește de fiecare dată, pacea rea e mai bună decît războiul. Iar americanii au alte metode.

SUA susțin ideea înghițirii Moldovei de către România, ale cărei autorități se află sub controlul lor deplin. Totodată, în calitate de alternativă, Washingtonul creează propriile pîrghii de influența asupra Chișinăului pentru a-și impune interesele în Europa, așa cum o face cu ajutorul României și Poloniei. În acest scop, americanii avansează ideea acordurilor bilaterale privind parteneriatul strategic și acordarea asistenței militare după exemplul acordurilor existente SUA – Coreea de Sud și SUA – Taiwan. Cu sprijinul Washingtonului, NATO ajută activ Chișinăul să-și modernizeze forțele armate și structurile securității.

SUA sînt interesate în menținerea tensiunii și apariția unor conflicte locale, inclusiv militare, în perimetrul țărilor din Europa de Est, în scopul atragerii Rusiei în acestea și asigurării prezenței americane acolo. Pornind de la această abordare, Moldova neutră și în afara blocului, situată între România și Ucraina este un nonsens.

Decizia privind unirea cu România ar putea fi adoptată în cadrul unui miting de 50 de mii de oameni, jumătate dintre care vor veni de peste Prut. Această acțiune va fi anunțată de „Sfatul țării” al epocii internetului, drept voință supremă a poporului, iar actuala Constituție va fi anulată. Desigur, aceasta va genera nemulțumirea Transnistriei, Găgăuziei, Bălțiului, Taracliei și Moscovei. „Revolta prorusă” va trebui înăbușită. În acest scop, americanii elaborează scenariul „Maidanului moldovenesc, în cadrul căruia se preconizează aducerea la putere a forțelor radicale de dreapta, capabile să provoace un conflict militar cu Transnistria. SUA au nevoie de destabilizarea situației în Moldova pentru crearea condițiilor de unire a Moldovei cu România. Anume pe fundalul războiului și al haosului, o sută de ani în urmă a avut loc prima „unire”. Astăzi, haosul deja există, a mai rămas să înceapă războiul.

În cazul introducerii forțelor militare și polițienești de peste Prut, în Moldova este posibilă apariția „Crimeei”, „DNR”, „LNR”, în persoana Transnistriei, Găgăuziei și altor regiuni. Acestea vor fi „curățate” de forțele comune ale României și ale Ucrainei, care nu e mai puțin loială față de SUA. Washingtonul își va implementa strategia, al cărei scop este a nu admite apropierea Germaniei și Rusiei, slăbirea atît a UE, cît a FR. Bucureștiul și Kievul își vor putea majora importanța în Europa în calitate de „soțiile iubite” ale SUA. Iar moldovenii, în toate aceste „futures geopolitice”, vor avea rolul de carne de tun.

Diferența de abordări ale SUA și UE față de viitorul Moldovei se observă din faptul ce politicieni promovează toate acestea în funcțiile-cheie la Chișinău. Washingtonul face lobby pentru persoanele controlate de el și București – Maia Sandu și Ion Sturza, iar europenii îl susțin pe ex-premierul Iurie Leancă și Partidul Popular European, pe care îl conduce.

Precum arată istoria cu formarea „majorității absolute” și aprobarea guvernului, SUA sînt de acord cu alianțele de orice configurație – de la Ghimpu pînă la Voronin, numai să nu admită alegeri anticipate și să aducă la finiș proiectul „Unirea-2018”. În ultimul timp, reprezentanții americani caută activ trecere la politicienii considerați proruși, cu scopul de a-i cumpăra, de a-i împinge spre dreapta, de a-i atrage de partea lor. Important e ca în orice circumstanțe să păstreze controlul asupra actorilor-cheie și să le cultive disponibilitatea de a soluționa orice probleme ale Departamentului de Stat, inclusiv, de creare a noilor focare de tensiune, inclusiv conflictele armate. Nu contează cine e la cîrmă, important e ca nava să plutească în direcția necesară.

Washingtonul este indiferent faţă de problemele UE, nemaivorbind despre chinurile cetățenilor Moldovei. Nu este deranjat nici de consecințele unui eventual conflict pe Nistru. În ultimii ani, SUA au provocat cîteva războaie civile de la Marea Mediterană pînă în China, în care au murit sute de mii de oameni, iar milioane au devenit refugiați. Într-un șir de conflicte, militarii americani au participat nemijlocit, însă America, ascunsă după oceanul Atlantic, a fost ocolită de toate aceste catastrofe umanitare.

Planul „Unirea-2018” este explicat și prin atitudinea nepăsătoare față de popor, manifestată de toate guvernele „proeuropene”, începînd cu 2009. De ce să dezvolți țara, dacă aceasta este sortită a fi înghițită de altă țară? Dacă Moldova este al doilea stat românesc, ce trebuie unit la cel real, primul, atunci acesta nu trebuie să aibă nici capitală, deoarece adevărata capitală este Bucureștiul. Cu o asemenea abordare, marasmul primarului Dorin Chirtoacă capătă un alt sens. Trebuie de furat în ceasul din urmă tot ce se poate, iar după noi – măcar și potopul. Să vină România și SUA să facă ordine aici.

Aducîndu-i pe moldoveni la sărăcie, la mizerie, aruncîndu-i în război, lipsindu-i de demnitate umană și capacitatea de a opune rezistență, va fi mai ușor să le recodifice identitatea, să-i convingă că numele și casa nu sînt cele mai strașnice lucruri pe care le pierd. Miza este viața. Sau veți muri, ca moldoveni, în propria casă distrusă, sau veți supraviețui, ca români, în antreul în care vă vor primi.

Cei care vor spune că toate acestea nu sînt reale, sînt imposibile, pentru că noi strașnic nu dorim acest lucru și că aceasta pur și simplu nu poate fi, ar fi cazul să-și amintească despre evenimentele neverosimile și tragice ce s-au produs în ultimul sfert de veac. „Să înveți să crezi ceea ce vezi, oricît de neverosimil ar părea, este cu mult mai greu decît îți imaginezi”, spunea Friedman.

Va avea poporul moldovenesc suficientă voință și putere pentru a-și păstra numele și casa, țara și viitorul – e o întrebare complicată. Unde e America și unde sînt moldovenii?