Fereastra eurasiatică a oportunităților

Foto: noi.md

Farit Muhametșin, doctor în științe politice, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse în Republica Moldova.

Numeroasele studii sociologice din ultimii ani arată de fiecare data prezența în societatea moldovenească a unui interes constant nu doar faţă de proiectul European, dar și faţă de proiectul de integrare eurasiatic.

Această atenție poate fi explicată. La Est Moldova se află piețele ei tradiționale de desfacere, în aceeași direcție se duce și o parte semnificativă a migranților moldoveni. În afara legăturilor economice mai există și legături istorico-culturale.

Potrivit sondajelor, poporul ajunge la concluzia că noile procese de integrare eurasiatică pot fi cel puțin studiate, pentru a înțelege ce consecințe pot avea pentru politica economică externă a Moldovei și ce avantaje pot oferi astăzi și mîine, cînd aceste procese de integrare se vor aprofunda. Le propunem cititorilor interesați o trecere în revistă a sarcinilor și perspectivelor integrației.

Cu peste un an în urmă a început să funcționeze Uniunea Economică Eurasiatică (UEE) – o formațiune integraționistă nouă cu reguli unice de circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă. În Moldova, UEE la unii trezește întrebări, la alții – temeri.

Însăși noțiune de „integrare eurasiatică” în cercurile social-politice locale deseori este politizată nejustificat și se prezintă drept un proiect „anti-european”. În realitate, apariția Eurasec nu este legată de „revanșismul geopolitic” mitic, dar se explică prin necesitatea obiectivă a țărilor participante de a stimula prin integrare dezvoltarea lor economică, sporind propria competitivitate.

Unificarea regională pentru protejarea intereselor economice

Pe 1 ianuarie 2015, a intrat în vigoare acordul privind UEE, din care fac parte Belarus, Kazahstanul și Rusia. În același an, la formațiune au aderat Armenia și Kîrgîzstan. În prezent, Uniunea economică eurasiatică reprezintă o piață cu o populație de peste 180 de milioane de oameni, ce activează conform regulilor unice.

Integrarea eurasiatică este un proiect economic, iar în ultimii ani, a înregistrat o dezvoltare fulminantă, în primul rînd, din considerente pragmatice.

Criza financiar-economică globală, care a început în 2008, a developat contradicții acute și neajunsurile globalizării. Pe fundalul slăbirii reglementării activității economice nu au fost create mecanisme supra-naționale de gestionare a economiei globale, atît de necesare în perioada de criză. În condițiile lipsei de administrare, statelor le vine tot mai greu să influențeze chiar și asupra proceselor ce le vizează direct și să-și apere interesele de sine stătător în condițiile economiei mondiale, menționează experții.

Drept consecință, multe țări ale lumii au început să se unească în blocuri regionale, pentru ca din contul aprofundării relațiilor comerciale și de producție în interiorul acestor formațiuni să-și asigure o dezvoltare mai stabilă, iar din contul reprezentativității pe arena mondială – să-și vîndă mai eficient produsele. Astfel, astăzi, regionalizarea este privită de mulți drept un model de dezvoltare mai acceptabilă din punct de vedere strategică, ce conferă stabilitate legăturilor microeconomice și economiei globale.

UEE corespunde în deplină măsură tendințelor mondiale de crearea a blocurilor regionale de integrare. Drept premise pentru crearea acestei uniuni a servit istoria comună a membrilor, atracția economică reciprocă, nivelul comparabil de dezvoltare tehnico-economică, relații culturale și contacte interumane strînse.

Această apropiere rezidă din principiul avantajelor reciproce și interesului împărtășit în sporirea vitalității economice în condițiile unei concurențe internaționale dure, a continuării crizei mondiale și a destabilizării în relațiile internaționale. Printre avantajele competitive evidente ale UEE, ce merită a fi dezvoltate și explorate – o piață largă, accesul la resursele energetice, prezența unei forțe calificate de muncă, infrastructura de transport ș i situația geografică avantajoasă în Europa și Asia.

Principalele scopuri ale integrării eurasiatice, fixate în Acordul privind UEE, țin de domeniul economic. Acestea sînt „crearea condițiilor pentru dezvoltarea stabilă a economiilor țărilor-membre în scopul ridicării nivelului de trai al populației”, „tendința de crearea a unei piețe unice de mărfuri, servicii, capital și resurse de muncă în cadrul Uniunii” și „modernizarea multilaterală, cooperarea și sporirea competitivității economiilor naționale în condițiile economiei globale”.

Funcționarea, dezvoltarea și aplicarea unică a regulilor în UEE sînt asigurate de instituțiile uniuni: Comisia economică eurasiatică și Judecătoria UEE. Pînă în 2025 urmează a fi creat și un regulator financiar al UEE. Strategia, direcția și perspectivele de dezvoltare a UEE sînt aprobate de Consiliul Eurasiatic Superior la nivelul șefilor de sta. Implementarea în practică a acestor decizii, precum și a acordurilor internaționale ale UEE sînt monitorizate de Consiliul Interstatal Eurasiatic. Iar pentru reglementarea generală a proceselor integraționiste răspunde Consiliul UEE la nivelul vicepremierilor.

Toate deciziile ce țin de comerțul exterior, accesul pe piață, măsurile de protecție, reglementarea tehnică, normele sanitare sînt adoptate la nivel supra-național prin consens, sau cu două treimi din voturi. În UEE, toate țările sînt reprezentate egal, așa că raționamentele unor „analiști” occidentali privind „ambițiile imperiale”, care stau la baza UEE, nu rezistă criticii.

Pașii și realizările integrării eurasiatice

Lansarea în 2010 a Uniunii Vamale a conferit un impuls pentru crearea unui teritoriul vamal unic și transmiterea politicii comerciale la un nivel supra-național. În condițiile crizei mondiale, integrarea a contribuit la impulsionarea comerțului în spațiul eurasiatic. În perioada 2010 - 2014 volumul comerțului a crescut cu peste 60%. Totodată, structura pe mărfuri a comerțului dintre țările UEE s-a dovedit a fi cu mult mai „sănătoasă” și diversificată, decît comerțul loc cu țările terțe. De exemplu, în acesta e mai mică cota resurselor minerale (circa 20%) și e mai mare ponderea mărfurilor cu valoare adăugată înaltă. Apropierea în domeniul comerțului continuă: pe agendă se află reducerea barierelor netarifare.

În 2015 a fost lansată piața unică eurasiatică a serviciilor ce cuprinde 43 de sectoare, cărora le revin 50% din serviciile prestate în UEE. Continuă elaborarea bazei normativ-juridice pentru asigurarea circulației libere a capitalului. A început să funcționeze piața comună a muncii: au fost anulate restricțiile pentru cetățenii celor cinci țări-membre, fapt ce a schimbat simțitor atitudinea față de cetățenii altor state. Se pregătește Acordul privind asigurarea cu pensii în cadrul UEE.

Ținînd cont de specificul economic al integrării eurasiatice, un accent deosebit se face pe implicarea cercurilor de afaceri, care deja au simțit efectul în urma deschiderii oportunităților. În UEE au fost create mecanisme speciale, ce le permit oamenilor de afaceri să participe la examinarea proiectelor de decizii ale Comisiei. Inițiativele comunității de business au servit drept puncte de pornire pentru adoptarea unui șir de documente.

Deși la moment efectul primar al anulării barierelor comerciale interne în mare parte este valorificat, pe fundalul menținerii crizei la nivel global, integrarea are un impact stabilizator asupra membrilor UEE. Astfel, comerțul Uniunii cu țările terțe s-a redus în 2015 cu 33,6%, iar în interiorul uniunii – cu doar 25,8%. În opinia experților, dacă UEE nu ar fi existat, în condițiile crizei, reducerea volumului comerțului reciproc ar fi fost mai mare.

Pe calea competitivități globale

Țările, participante la integrarea eurasiatică, au drept scop aprofundarea acesteia. Din planurile pe termen scurt (1-3 ani) face parte finalizarea creării cadrului juridic, organizațional și instituțional necesar pentru dezvoltarea UEE. Pe termen mediu (3-5) – aprofundarea complementarității economiilor, reieșind din avantajele concurențiale ale fiecărui stat-membru. Acest fapt ar trebui să reducă treptat diferențele în dezvoltare, să contribuie la adaptarea către integrarea în economia globală și să sporească competitivitatea fiecărui membru. Iar pe termen lung (5-15) - asigurarea participării Uniunii la „integrarea integrațiilor” , adică la cooperarea și soluționarea problemelor globale la nivel mondial.

Desigur, un moment principal la crearea sistemului global al blocurilor regionale de integrare este respectarea principiilor de deschidere și respectare a intereselor părților terțe. Uniunile create nu trebuie să lezeze și să limiteze drepturile la dezvoltare a altor participanți ai sistemului comercial multilateral. Din aceste considerente reiese Uniunea Economică Eurasiatică la crearea relațiilor sale cu centrele economice potențiale. Apropo, numărul de partenerei, ce și-au manifestat interesul în încheierea acordurilor acomerciale cu UE ajunge în prezent la 40.

Un elemente foarte important al strategiei pe termen lung al UEE este crearea unui spațiu economic și umanitar de la Oceanul Atlantic pînă la Oceanul Pacific, fapt ce a determinat pașii respectivi în raport cu partenerii la Vest și la Est de UEE.

Un potențial important o are apropierea proceselor de integrare europeană și eurasiatică. Țările UEE se află în vecinătatea imediată cu Uniunea Europeană și stabilirea cooperării corespunde intereselor ambelor părți.

Pentru a stabili un dialog direct în această privință, Comisia economică eurasiatică a pregătit propuneri concrete privind dezvoltarea cooperării reciproc avantajoase cu Comisia Europeană. acestea au fost expuse în nota „Uniunea Economică Eurasiatică – Uniunea Europeană: contururile cooperării”, care pe 13 octombrie 2015 a fost transmisă președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker. Aceasta conținea propunerea de a crea un grup de organizare a unui dialog sistematic de lucru dintre Comisia Europeană și cea Eurasiatică în domeniile în care competențele acestora se intersectează: politica comercială externă, reglementarea tehnică, atragerea investițiilor directe etc. Pentru lansarea unui asemenea format de activitate, inclusiv la nivel politic, Comisia Europeană trebuie să aibă mandatul tuturor membrilor UE.

Deocamdată, Comisia Europeană nu a dat un răspuns la inițiativa UEE, însă în cadrul Uniunii Europene există o înțelegere tot mai mare a perspectivei acestei cooperări. Președintele Franței Francois Hollande a declarat în cadrul întrevederii cu președintele Kîrgîzstanului în martie 2015: „Noi dorim ca între Uniunea Europeană și Uniunea Economică Eurasiatică să fie stabilite relații aprofundate stabile, pentru ca un șir de probleme să obțină un aspect pozitiv”. În aprilie, 2015, în cadrul forumului ungaro-kazah, premierul Ungariei Victor Orban a menționat direct: „Noi nu vedem vreo contradicție între Uniunea Europeană și cea Eurasiatică. Pledăm pentru o cooperare strînsă între aceste două uniuni”. Despre disponibilitatea de discuta aspectele comerciale dintre Uniunea Eurasiatică și Uniunea Europeană au declarat și cancelarul Germaniei Angela Merkel, premierul Cehiei Boguslav Sobotka și alții.

În direcția estică, un pas important spre crearea spațiului economic și umanitar unic de la Oceanul Atlantic pînă la Oceanul Pacific a devenit ideea conjugării proceselor de creare a Uniunii Economice Eurasiatice și a Centurii Economice a Drumului Mătăsii. Negocierile de cooperare cu China, planificate pentru 2016, sînt menite să determine dimensiunea practică a acestui proces. O atenție sporită va fi acordată creării unor condiții favorabile pentru atragerea investițiilor și cooperării în domeniile infrastructurii și producției. Ce-i drept, despre introducerea regimului comercial preferențial încă nu este vorba.

În 2015, a fost semnat acordul privind comerțul liber cu Vietnamul. Se preconizează că, în următorii ani, acesta nu doar va permite majorarea volumului comerțului pînă la 10-12 miliarde dolari, dar și va extinde ieșirea UEE pe piețele țările ASEAN și ATR. Activează grupuri de cercetare pentru studierea perspectivelor introducerii liberului schimb între UEE și Israel, India, Egipt. Au fost semnate memorandumurile de înțelegere dintre Comisia UEE și guvernele din Chile, Peru, Mongolia. Comisia UEE poartă negocieri cu piața Sud-Americană (MERCOSUR) și Asociația Statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN).

Așa că lumea privește spre dezvoltarea integrării eurasiatice, stabilind vectorii unei cooperări potențiale.

Moldova la frontiera celor doi vector de integrare

În condițiile încetinirii creșterii economice globale, volumul comerțului Moldovei cu țările UEE, în 2015, a constituit 1,6 miliarde de dolari (68,8% față de indicatorii anului 2014). Însă e evident că potențialul acestei cooperări este cu mult mai mare. Principala cauză a realizării incomplete a acestei cooperări este nereglementarea unui șir de probleme în relațiile moldo-ruse. Însă dacă va exista voință, atunci pot fi găsite soluții.

În pofida priorității vectorului european, anunțate de Chișinău, în opinia noastră, o poziție mai atentă față de direcția eurasiatică ar fi justificată.

Astăzi, atît o mare parte a elitei politice, cît și societatea moldovenească în general, se află într-o situație de șovăire. Astfel, nu a mai elaborat însă un consens privind poziția țării, aflate la frontiera unui șir de procese integraționiste. Situația nu e simplă: pe de o parte – integrarea europeană, pe de alta – eurasiatică, în al treilea rînd – crearea zonei de liber schimb cu Turcia (acordul a fost ratificat pe 31 martie 2016), în al patrulea rînd – aderarea la inițiativa Centurii Economice a Drumului Mătăsii și discuțiile privind posibilitățile creării unei zone de liber schimb cu China.

Pe acest fundal confuz, lipsa unei strategii și a unei viziuni clare asupra viitorului țării, cu accentul pe interesele naționale este una din principalele probleme ale conducerii RM. De aici – fragmentarea elitei politice, rătăcirea ei în căutarea căilor optime de dezvoltare, tergiversarea activității instituțiilor de stat, creșterea instabilității în societate și a crizei economice, ce duc la șomajul și emigrația în masă, reducerea veniturilor populației, declinul în educație și susținerea culturii, sănătății, sportului și altor proiecte de menire socială.

Se pare că pentru Moldova, avînd în vedere poziția ei geopolitică, cea mai optimă ar fi politica „mijlocului de aur”, care nu ar leza interesele părților. Elaborarea unei asemenea abordări și a măsurilor de realizare a ei în practică este o sarcină ambițioasă și deloc simplă, dar care oferă speranță în consolidarea forțelor sociale.

Cît privește integrarea eurasiatică, ca proiect ce corespunde necesităților obiective a țărilor participante, aceasta va continua să se aprofundeze și va avea o influență tot mai mare asupra economiei regiunii, inclusive asupra Moldovei”. Așa că Chișinăul nu va reuși să-și ascundă prea mult capul în nisip – mai degrabă sau mai tîrziu va trebui să stabilească relații cu UEE. Și e mai bine să o înceapă mai devreme. Aceasta ar stimula creșterea schimburilor comerciale și a producției în ramurile-cheie ale economiei moldovenești, precum și dezvoltarea relațiilor interregionale ca o cale cu perspectivă spre cucerirea piețelor de desfacere noi și tradiționale.