Patrulele de poliţie au ieşit din nou la „marea vînătoare”

Foto: noi.md

Victor Surugiu

Încă nu demult Inspectoratul Naţional de Patrulare promitea să lupte cu cei care au încălcat Regulile circulaţiei rutiere exclusiv prin „metode europene”.

Însă în ultimul timp s-au înteţit cazurile de stopare ilegală a automobilelor, verificare neîntemeiată a documentelor şi a stării tehnice. Reţelele de socializare abundă în istorii despre acţiunile dubioase ale patrulelor de poliţie, cărora, potrivit instrucţiunilor, li se interzice să oprească mijloacele de transport fără necesitate.

Oamenii sînt indignați că reforma sistemului de drept nu a adus rezultatele scontate, iar polițiștii, ca şi mai înainte, îşi ascund automobilele prin tufişuri, apărînd brusc pe carosabil şi inventînd diferite motive pentru verificări.

În cadrul „operaţiunii speciale”

Există o listă clară de motive legale de stopare a mijlocului de transport. Pentru a opri o maşină în stradă, poliţistul trebuie să aibă unul dintre aceste motive: încălcarea Regulilor de circulaţie rutieră de către şoferi sau pasageri, aflarea automobilului în căutare, deţinerea datelor privind utilizarea lui în acţiuni ilegale, executarea hotărîrilor organelor abilitate privind limitarea sau interzicerea circulaţiei, necesitatea implicării şoferului sau maşinii în acordarea ajutorului altor participanţi la circulaţia rutieră sau angajaţilor poliţiei.

Stoparea este permisă dacă există date privind implicarea şoferului sau pasagerilor în accidente rutiere, încălcări administrative, crime, precum şi calitatea de martor a acestora. Totodată, patrulelor de poliţie li se interzice stoparea maşinilor pe sectoarele de drum cu vizibilitate redusă, pînă şi după cotitură, înainte sau după deal, înainte de intersecţii, treceri, în zona trecerii de cale ferată şi în alte locuri periculoase.

Verificarea documentelor privind dreptul de utilizare a automobilelor se efectuează doar la posturile fixe. Excepţie fac măsurile speciale. Periodic, poliţia organizează operaţiuni speciale, în cadrul cărora echipajele de patrulare vînează şoferi în stare de ebrietate, care nu respectă regulile de oprire şi staţionare a transportului în comun.

Deseori, poliţiştii, care stopează maşinile neîntemeiat, afirmă că acţionează anume în cadrul unei operaţiuni speciale. Unul dintre proprietarii auto menţionează pe reţelele de socializare că pe parcursul ultimelor săptămîni a fost stopat de cel puţin cinci ori, fiind invocate operaţiuni de depistare a şoferilor beţi, însă niciodată nu i s-a propus să treacă alcooltestul. Pentru depistarea nivelului de trezire în toate cazurile a fost suficientă doar verificarea documentelor.

Precum menţionează experţii, revenirea la această practică creează premise pentru un nou val de nemulţumire faţă de poliţie şi conduce la creşterea substanţială a riscurilor de corupţie. Cu complicitatea managerilor şi serviciilor de securitate, angajaţii poliţiei sînt tentaţi să facă abuz de serviciu pentru îmbogăţirea personală.

Trei în unu

Inspectoratul naţional de patrulare (INP) a apărut în Moldova în 2013 în rezultatul reformei ministerului de profil. Acesta a devenit o subdiviziune specializată a Inspectoratului General de poliţie al MAI, înzestrat cu funcţii operative, unificînd trei structuri: Direcţia poliţie rutieră, Direcţia poliţie în transport, Regimentul de patrulare „Scut”.

Printre principalele scopuri de crearea a noii subdiviziuni au fost numite asigurarea şi menţinerea ordinii publice, securitatea în trafic , reacţia rapidă şi operativă la incidente nefavorabile, prezenţa masivă şi evidentă a poliţiei în locurile publice şi de agrement, precum şi sporirea nivelului de securitate în societate.

Inspectoratul Naţional de Patrulare răspunde de activitatea tuturor serviciilor de patrulare. Aria de responsabilitate a acestuia include capitala, oraşele şi centrele raionale, cu o populaţie de peste 20 de mii de oameni, precum şi traseele naţionale. Inspectoratul este format din trei batalioane, create pe principiu teritorial.

În cadrul inspectoratelor teritoriale de poliţie (fostele comisariate) a apărut serviciul de supraveghere a transportului şi circulaţiei rutiere, în atribuţiile căruia intră deplasarea la locul accidentului rutier, perfectarea documentelor, acţiuni de anchetă, examinarea complexă a parcurilor auto, verificarea staţiilor de deservire tehnică, supravegherea stării drumurilor şi a indicatoarelor rutiere.

Depistarea persoanelor care încalcă regulile de circulaţie este sarcina subdiviziunilor serviciului de patrulare, subordonat direct MAI. În urma reformelor, numărul patrulelor de poliţişti în raioane a fost redus considerabil. O parte a oamenilor legii efectuează patrularea pedestră, iar ceilalţi fac parte din grupurile mobile.

Reforma şi mentalitatea

Mulţi pînă în prezent percep Inspectoratul Naţional de Patrulare doar ca fosta poliţie rutieră, deşi sarcinile acestuia sînt cu mult mai extinse. Acestea includ: asigurarea securităţii în trafic, patrularea locurilor publice şi a celor de agrement, depistarea şi elucidarea infracţiunilor pe urme fierbinţi, precum şi asigurarea, paza şi restabilirea ordinii publice în cazurile în care manifestaţiile publice îşi pierd caracterul paşnic etc.

La în începutul acestui an, INP a comunicat că echipajele de patrulare vor utiliza practici noi, europene, în relaţiile cu şoferii. Ce au avut în vedere conducătorii acestei subdiviziuni a MAI rămîne doar de ghicit.

Potrivit intenţiilor reformatorilor, în rezultatul reformelor, activitatea subdiviziunilor MAI trebuia să devină mai transparentă şi mai eficientă, iar cetăţenii trebuiau să-şi recapete încrederea în poliţie şi în sistemul de asigurare a securităţii publice. În practică, înzestrarea tehnică şi condiţiile de muncă ale poliţiei s-au îmbunătăţit semnificativ, însă mentalitatea efectivului, se pare, că nu s-a schimbat.

Reforma prevedea că poliţia de patrulare ar putea să preia întregul spectru de acţiuni privind asigurarea ordinii publice. Iar ponderea acţiunilor în domeniul reglementării rutiere urma să se reducă constant.

Reducerea contactelor dintre angajaţii poliţiei şi şoferi, precum şi înregistrarea video a incidentelor, urma să contribuie la reducerea semnificativă a nivelului de corupţie.

În scopul reducerii „patrulării ascunse”, anul trecut a fost efectuat un experiment, în cadrul căruia, echipajele de poliţie erau obligate să circule doar cu girofarul din spate inclus, pentru a fi mai vizibile în trafic. Noile reguli purtau un caracter preventiv. Se presupunea, că la vederea girofarului, oamenii vor înceta să încalce regulile de circulaţie sau alte acţiuni ilegale. Pe de altă parte, se preconiza că poliţia va deveni mai responsabilă. Partea din faţă a girofarului şi semnalul sonor urmau a fi incluse doar în cazurile, cînd şoferii trebuiau să cedeze calea maşinii de poliţie.

Pînă la 30 de camere într-o intersecţie

Asupra reducerii contactelor dintre şoferi şi patrulele poliţiei trebuia să influenţeze şi reutilarea tehnică a traseelor auto – au fost instalate mijloace tehnice de control asupra circulaţiei transportului în locurile de trafic intens şi a riscului sporit de accidente rutiere. În primul rînd, este vorba despre sistemele de supraveghere video şi fixarea automată a încălcărilor regulilor circulaţiei rutiere, ce urmau a fi exploatate de către Centrul Unic de Monitorizare şi control în trafic, ce funcţiona pe lîngă MAI.

La începutul anului 2014, la Chişinău a fost lansată supravegherea permanentă a traficului rutier. În capitală au apărut circa 600 de camere de supraveghere video de diferite tipuri: unele erau destinate monitorizării circulaţiei rutiere în intersecţii, altele – pentru fixarea încălcărilor ordinii publice, precum şi pentru scanarea numerelor de înmatriculare ale automobilelor. În fiecare intersecţie aglomerată din capitală au fost instalate de la 4 pînă la 30 de camere.

Astfel, s-a dorit disciplinarea şoferilor, minimizarea actelor de corupţie, reducerea încălcărilor în trafic, sporirea eficienţei reglementării circulaţiei rutiere. Camerele permit reducerea la minim a factorului uman şi asigurarea securităţii circulaţiei rutiere. Camera poate depista de 30-40 de ori mai multe încălcări decît un poliţist aflat într-o intersecţie aglomerată.

Este vorba despre aşa încălcări ca: centura necuplată, parcarea în locurile interzise, trecerea la culoare roşie a semaforului, depăşirea vitezei. Proprietarul automobilului primeşte o scrisoare cu procesul verbal, ce conţine informaţia privind amenzile şi detaliile privind încălcarea comisă. La solicitare, acesta poate obţine şi materialul video. În cazul în care nu există pretenţii, amenda este achitată la bancă sau prin intermediul terminalelor de plată.

Instalarea noului sistem de supraveghere video a costat circa 4,7 milioane de dolari. Proiectul a fost implementat de Ministerul Afacerilor Interne, cu finanţarea guvernului Chinei, care a oferit un grant.

„În pofida reformei şi înzestrarea cu echipamente moderne, problema corupţiei pe traseele noastre nu a devenit mai puţin actuală, menţionează unul dintre experţii noştri. În cadrul Inspectoratului General de Poliţie al MAI există Direcţia investigaţii interne, care trebuie să reacţioneze, să efectueze controale şi să depisteze persoanele corupte.

Însă aceste cazuri sînt rare, testarea anticorupţie este efectuată neglijent. Eficienţa eforturilor de reformare este mică, fapt determinat de mai mulţi factori, printre care şi componenta financiară. Pînă cînd nu se va schimba mentalitatea poliţiştilor, inclusiv a șefilor, nu se va schimba nici atitudinea cetăţenilor faţă de ei”.