Medicina contra plată: cum a apărut și ce reprezintă

Foto: mail.ru

Dumitru Barbalat

Totul a început de la faptul că, în conformitate cu Legea privind supravegherea de stat a sănătății publice, adoptată în 2009,

Guvernul adoptă în 2011 Hotărîrea cu privire la tarifele pentru serviciile medico-sanitare. Au fost aprobate regulamentele tarifelor serviciilor medico-sanitare, Metodologia de stabilire a tarifelor pentru prestarea serviciilor de sănătate și Catalogul tarifelor unice pentru serviciile medico-sanitare prestate contra plată.

În Catalogul actual se numără aproximativ 6000 de denumiri ale serviciilor medicale cu indicarea prețului acestora. De remarcat faptul că lista în vigoare a fost suplimentată sau corectată, în special, denumirea anumitor servicii, tarifele însă nu au fost revizuite, deși, de-a lungul anilor, cursul de schimb al monedei naționale s-a schimbat ÎN MOD SEMNIFICATIV. Modificări și corectări au fost făcute în februarie 2013, în decembrie 2013 și decembrie 2014.

Costul serviciilor, conform Metodologiei, include:
- cheltuieli pentru achitarea salariilor personalului,
- cheltuieli legate de achitarea taxelor pentru asigurările sociale obligatorii și cele medicale obligatorii.
- cheltuieli pentru medicamente, pansamente, instrumente, materiale medicale și alte materiale consumabile,
- cheltuieli pentru alimentarea pacienților
- cheltuieli pentru obiecte cu valoare redusă / cheltuieli pentru inventarul moale, uzarea ustensilelor de bază,

- Cheltuielile indirecte: cheltuieli pentru toate tipurile de energie, apă și canalizare, materiale consumabile, combustibil, întreținere, exploatare și reparația curentă a mijloacelor de bază, serviciile de comunicații, de securitate și de salubritate,
- cheltuieli pentru menținerea instituției în curățenie și pentru asigurarea pazei, călătoriilor de afaceri, pregătirea și perfecționarea cadrelor, alte cheltuieli indirecte / cheltuieli necesare pentru funcționarea instituției.

Nu au uitat nimic. Totul e exact ca la farmacie! Bravo lor! Putem judeca în baza cîtorva exemple ce tarife minunate au calculat pentru noi Ministerul Sănătății și Casa Naţională de Asigurări în Medicină, pe care Guvernul le-a aprobat. În special, prețul chemării de urgență a ambulanței în unele zone/orașe este: la Chișinău – 92 de lei, la Bălți – 643 de lei, iar la Briceni – 1194 de lei. În special, e de mirare faptul că lista serviciilor medicale începe cu mai mult de trei sute de tipuri de servicii stomatologice (nu se știe din ce motiv nu au început cu serviciile medicului de familie) sau cu asemenea tarife: unele servicii oncologice radioterapeutice au costat/costă (?) 8480 de lei, radiografia − 2500 de lei, determinarea paternității – 1340 de lei, angioplastia coronariană cu implantare de stent – 24667 de lei, expertiza psihiatrică pentru organele de drept − 3022 de lei, transplantarea degetului – 2585 de lei și sterilizarea instrumentelor − 0,15-0,29 lei.

În următorii cinci ani, prețul serviciilor nu a fost revizuit, deși, potrivit hotărîrii, "Ministerul Sănătății este obligat să exercite control asupra utilizării Catalogului tarifelor unice pentru serviciile medico-sanitare prestate contra plată, precum și să asigure actualizarea acestuia în baza tarifelor prezentate de instituțiile medico-sanitare, cu prezentarea ulterioară a acestora Guvernului spre examinare și aprobare".

Și doar de-a lungul anilor cursul de schimb al leului s-a modificat (devalorizîndu-se) aproape de două ori. În plus, este posibil ca pentru determinarea prețului poliței de asigurare să trebuiască a fi utilizate tarifele pentru serviciile medicale din Catalogul corespunzător. Căci același Minister al Sănătății, potrivit legii, revizuiește prețurile la medicamentele compensate chiar lunar. Astfel, apare evident necesitatea de a revizui periodic și costul serviciilor, lucru pe care îl impune decizia Guvernului.

Dar din anumite motive, acest lucru nu se face. Cu siguranță au existat și "rugăminți" din teritoriu referitoare la revizuire. Credeți că nu au ridicat tarifele în detrimentul instituțiilor medicale, avînd grijă de noi, cei care sîntem obligați să plătim pentru aceste servicii? Vă înșelați. Le este exact în cot de noi, deoarece prețurile lor sînt "contractuale", convenite individual de la caz la caz, "fiind aprobate" în conformitate cu Codul civil, oral, acest lucru fiind confirmat de aceeași hotărîre, care prevede: "Casa Naţională de Asigurări în Medicină are dreptul să încheie contracte pentru furnizarea serviciilor medico-sanitare cu instituțiile în baza tarifelor coordonate cu aceste instituții". Mai aveți întrebări?

În fiecare an aproximativ 50% din fondul de asigurare medicală este format din transferurile de la bugetul de stat. Cum anume este rezolvată această problemă? Am să aduc doar un exemplu. Bugetul pentru anul 2015 prevedea că serviciile legate de asigurarea medicală obligatorie să constituie 2,235 miliarde de lei, pe cînd în fondul asigurărilor de sănătate au ajuns transferuri în valoare de 2,276 miliarde de lei, adică cu 41 de milioane de lei mai mult. Iată un astfel de sistem de evidență contabilă avem. Diferența, desigur, este "nesemnificativă", dar ordine în casă trebuie să fie, mai ales, în cadrul contabilității Ministerului Finanțelor, Guvernului și Parlamentului.

În Legea ocrotirii sănătăţii, adoptată în 1995, este doar o mențiune (anume mențiune!) la faptul că mijloacele financiare ale instituțiilor medicale provin, inclusiv, din fondurile primite ca plată pentru oferirea serviciilor medicale. Atît! Mai departe nu veți găsi nicăieri nicio informație referitoare la faptul cum și unde ar trebui să fie luate în considerare sumele primite pentru serviciile medicale cu plată și ce fac / ce pot face medicii șefi ai instituțiilor medicale cu finanțele acumulate din contul oferirii serviciilor medicale cu plată.

Nu există nicio referire asupra acestui fapt nici în Regulamentul privind crearea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală și de gestionare a acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 594/2002, nici în Programul unic de asigurare obligatorie a asistenței medicale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului №1387/2007.

Și, desigur, nu e nicio referire la sumele acumulate în acest sens și în general la acest sistem. Singurul lucru care poate fi extras din aceasta este o referire la un anumit flux de numerar în raportul Casei Naţionale de Asigurări în Medicină pentru anul 2014.

Probabil că anume aceste sume și sînt acele "acumulări" de la oferirea serviciilor medicale contra plată. În 2010 – 207 mil. lei, în 2011 – 209.1 mil. lei, în 2012 – 213,8 mil. lei, în 2013 – 301,3 mil. lei, iar în 2014 – 201,6 mil. lei. În toți acești ani, indicele a variat de la 5,7% la 8,1% din totalul veniturilor fondului.

Dacă acestea sînt într-adevăr sumele de bani de pe urma acordării serviciilor medicale, atunci nu este deloc solid pentru sistem și Ministerul Sănătății, împreună cu compania. Căci pentru 422 de instituții medico-sanitare cu care compania a încheiat acorduri de finanțare în 2014, rezultă că unei firme medicale îi revine în medie mai puțin de o jumătate de milion. Deși pentru lucrătorii noștri medicali și acesta le este de ajuns, căci, potrivit unor informații credibile, banii sosiți în cont pentru servicii în casa fiecărei instituții medicale se transformă în ceva gen "casă neagră", din care anumiți lucrători aleși din categoria lucrătorilor-șefi iau banii ca împrumut ca la casa de ajutor reciproc. Dar acest lucru este pentru cei care sînt dispuși și care pot să se gîndească la problemă în gînd, nu cu voce tare.

În Legea ocrotirii sănătății, din 1995, este stipulat că "activitatea instituțiilor sănătății publice incluse în sistemul asigurării obligatorii a asistenței medicale se realizează în baza principiilor de autofinanțare (fără obținerea profitului)". Fără să se clarifice, au scris și au uitat. Dar oare ce poate însemna faptul că întreprinderea / instituția se află la autofinanțare, ba chiar fără să aducă profit?

Principiul autofinanțării presupune recuperarea integrală a costurilor de producție și investiția în dezvoltarea producției din contul propriilor fonduri, iar dacă este necesar, a creditelor bancare și comerciale.
Principiul autofinanțării presupune că întreprinderea / instituția își asigură funcționarea din propriile venituri integral, fără a recurge la alocări bugetare.

Doar un oarecare "deștept" a adăugat greșit în Lege că instituțiile medicale ale statului activează în regim de autofinanțare și, în același timp, nu au profit. Aceasta este o greșeală gravă, deoarece autofinanțarea presupune autonomia deplină și posibilitatea de a investi în dezvoltare. Adică aceste două noțiuni: "autofinanțare" și "fără obținerea profitului" se contrazic reciproc.

Deși, pe de altă parte, sînt clare intențiile semiascunse ale autorilor acestei legi, deoarece principiul autofinanțării presupune metoda asigurării financiare a costurilor de producere bazate pe utilizarea de către agenții economici a resurselor financiare proprii.

Astfel, semiascuns, dar legal, au încercat să le permită instituțiilor medicale să determine de sine stătător ce să facă cu veniturile financiare obținute din contul oferirii serviciilor cu plată. Dar atunci trebuie să fie exclusă (căci de mult e timpul!) din Lege (din art.7.2) prevederea referitoare la faptul că instituțiile medicale sînt nonprofit. În plus, la încheierea/reînnoirea contractelor anuale cu Casa Naţională de Asigurări în Medicină vor trebui luate în considerare veniturile instituțiilor medicale rezultate din oferirea serviciilor medicale cu plată, iar compania va trebui să aibă o contabilitate transparentă corespunzătoare a acestor venituri.