Astfel, potrivit specialiștilor din agricultură, coborîrea temperaturii stratului de aer de la suprafața solului sub 0°C, în perioada caldă a anului (perioada de vegetaţie a culturilor), afectează negativ dezvoltarea plantelor şi uneori, încheie prematur ciclul de vegetație, sau chiar duce la moartea plantelor.
În pomicultură, înghețurile dăunează mult pomii în plină floare, distrugînd uneori aproape întreaga recoltă. Cei mai expuși pericolului fiind: caişii, piersicii, vişinii, cireşii, mărul, nucul şi alunul. De asemenea, sînt afectate şi plantaţiile viticole, îndeosebi soiurile timpurii.Culturile de cîmp, sînt afectate într-o proporţie mai mică de îngheţurile tardive de primăvară, avînd o sensibilitate mai redusă faţă de îngheţ. În marea majoritate a cazurilor, momentele critice din ciclul vegetativ (diferenţierea organelor de reproducere, înflorire, fructificare etc.) se produc în afara perioadelor de îngheţ. Numai în cazurile rare, cînd îngheţurile apar foarte tîrziu, culturile de cîmp sînt afectate într-o proporţie însemnată.
Înghețurile tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, au în mod frecvent un caracter mixt şi se produc în condiţiile unor temperaturi medii zilnice relativ ridicate. Evoluţia normală a temperaturilor zilnice în aceste perioade nu poate declanşa răcirea aerului pînă la 0°C; fenomenul este însă determinat de invazia aerului rece şi de răcirea acestuia prin radiaţie, în nopţile senine.
Aceste îngheţuri afectează de regulă stratul din imediata apropiere a solului, sau a covorului de iarbă, în perioada de vegetaţie a plantelor, cînd temperatura medie zilnică a aerului se menţine pozitivă. O mare importanţă asupra intensităţii şi repartiţiei în spaţiu a duratei îngheţurilor, o are relieful.
Adăuga comentariu