O parte a Lunii este întotdeauna îndreptată spre Pămînt și acoperită cu pete – acestea sînt cîmpii largi de bazalt întunecat, rezultatul activității vulcanice antice în interiorul satelitului. Partea inversă este mult mai palidă, cu mai puține pete de bazalt și cratere. De ce partea apropiată a Lunii a avut o activitate vulcanică mare, a rămas un mister.
Cînd s-au obținut probe de roci din craterele lunare, oamenii de știință au identificat compoziția sa, care a fost numită KREEP (K înseamnă roci îmbogățite cu potasiu, REE — elemente rare pentru Pămînt (ceriu, dispersiu, erbium, europiu și altele), P-fosfor).
Un nou studiu KREEP a constatat că potasiul, toriul și uraniul, care sînt elemente instabile radioactiv, pot topi rocile în care se conțin, iar pe partea Lunii orientată spre Pămînt, concentrația acestor elemente este mult mai mare.
Adăuga comentariu