O echipă internațională de cercetători declară că au descoperit cele mai vechi urme din lume. Aceștia susțin că dovezile ar fi vechi de 550 milioane de ani.
Amprentele au fost găsite într-o zonă calcaroasă din China, iar oamenii de știință consideră că au fost făcute de o creatură marină necunoscută, care, fără îndoială, era foarte bizară.
Fosilele din perioada Ediacaranului sînt extrem de rare. Puținele animale care au trăit în acea perioadă – cu 635 și 521 milioane de ani în urmă – aveau o textură moale și ciudată, fără oase sau dinți.
Țesuturile moi nu sînt predispuse fosilizării, deoarece se degradează repede după moarte. Din aceste motive, cercetătorii nu prea știu cum arătau primele animale ale planetei noastre.
Ediacaranul este perioada de dinaintea exploziei Cambriene (541 – 510 milioane de ani în urmă), iar, așa cum sugerează fosilele cercetătorilor, atunci au apărut unele dintre cele mai vechi creaturi ale Pămîntului.
Paleontologii au descoperit urme gravate pe suprafața unei roci antice. Acestea indică că animalele asemănătoare viermilor se îngrămădeau și alunecau pe suprafața pietrei.
Fosila Shibantan a fost găsită în regiunea Yangtze Gorges din China. În perioada Ediacaranului, acest teren era situat în apropierea unei mări antice. Cercetători de la Chinese Academy of Sciences și Virginia Tech susțin că fosila este veche de 551 – 541 milioane de ani.
Traseele sculptate în calcar sînt formate din două rînduri de amprente. Studiul condus de cercetătorii Zhe Chen și Shuhai Xiao, sugerează că urmele au fost realizate de un animal bilateriat cu membre pereche.
„Urmele identificate anterior au o vechime cuprinsă între 540 și 530 de milioane de ani, iar noile fosile sînt cu pînă la 10 milioane de ani mai în vîrstă”, a declarat Zhe Chen de la Chinese Academy of Sciences.
Cercetătorii au mai precizat că fosilele sugerează că animalul pare să se fi oprit din cînd în cînd, deoarece urmele de pași par să fie conectate cu niște găuri săpate în sediment – făcute, probabil, pentru a obține mîncare. Studiul a fost publicat în jurnalul „Science Advances”.
Adăuga comentariu