Epigenetica studiază legile moștenirii epigenetice – modificări ale expresiei genice sau a fenotipului celular cauzate de mecanisme care nu afectează secvența ADN. Modificările epigenetice persistă într-o serie de diviziuni mitotice ale celulelor somatice și pot fi transmise și generațiilor următoare.
Studiind molarii Neanderthalilor, oamenii de știință au descoperit că aveau un trunchi de rădăcină foarte lung. Totodată, acesta se distrugea mult mai tîrziu decît la oamenii moderni. Probabil, acest lucru se poate datora influenței dietei sau activității fizice asupra anumitor proteine, care pot activa sau dezactiva aceste gene.
Această structură a trunchiului rădăcinii permitea dinților să crească din nou în caz de cădere.
În experimentele pe molarii șoarecilor, oamenii de știință au eliminat proteina Ezh2 din ele, care ajută la formarea oaselor faciale. S-a dovedit că pentru creșterea uniformă a dinților și adecvarea lor corespunzătoare la oasele craniului, este necesară prezenţa în proporţii egale în organism a proteinele Ezh2 și a proteinei Arid1.
Drept urmare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că echilibrul proteinelor afectează structura osului facial și a dinților, nu numai la rozătoare, ci și la om. Acum, un grup de biologi va studia cantitatea necesară de proteine pentru a începe regenerarea rădăcinii dinţilor umani.
Adăuga comentariu