Calcularea “marii” privatizări

Foto: noi.md

Xenia Florea

Guvernul se pregăteşte de un nou val al privatizării mari. Săptămîna trecută a fost aprobată o listă nouă, actualizată de obiecte ce vor fi transmise sectorului privat. În această listă sînt incluse 188 de întreprinderi şi 11 construcţii nefinalizate, printre care obiecte mari precum operatorul naţional de telefonie fixă „Moldtelecom”, RED Nord şi RED Nord-Vest, CET-Nord, Centrala hidroelectrică de la Costeşti, combinatul de divinuri din Bălţi „Barza Albă”, combinatul de divinuri din Chişinău „Aroma”, cota statului (90,81% de acţiuni) la “Tutun-СTC”, “Air Moldova”, “Aeroport Catering”, “Aeroport Hadling ”şi alte active rămase în proprietatea statului. În urma vînzării acestora, Ministerul Economiei planifică să încaseze 1 miliarde de lei sau echivalentul în valută – 78 de milioane de dolari.

O listă o aprobăm, alta – în minte

Cifra de 1 miliard de lei, anunţată de către vicepremierul Lazăr, sună impunător. Iar 78 mil. dolari – nu prea. Cu atît mai mult, dacă ne uităm cu atenţie pe noua listă cu obiecte pasibile privatizării, observăm că nominalul unei acţiuni a SA „Moldtelecom” constituie 10 lei. Iar în total sînt 98 mil. 419 mii. 395. Aşadar, în urma vînzării întregului pachet de acţiuni ale „Moldtelecom”- ului” la preţul nominal, profitul din privatizare ar constitui aproape 1 mld. lei sau aproximativ 76 mil. dolari. Dar cum rămîne cu cele aproape 200 de obiecte rămase? Funcţionarii de la guvern explică, „în afara camerei”, foarte original, acest mare decalaj dintre cifrele scrise şi cele anunțate. În primul rînd, potrivit lor, „încă nu este cert că „Moldtelecom”- ul într-adevăr va fi supus privatizării, deoarece cei de la guvern nu sînt ferm convinși că operatorul naţional de telefonie fixă „va fi vîndut profitabil”. Atunci e logică întrebarea – de ce a trebuit în general să fie inclusă SA „Moldtelecom” în lista actualizată de obiecte pasibile privatizării, dacă nimeni nu are de gînd să o vîndă?

A doua cauză invocată de cei de la guvern: s-a dovedit că anume această cifră – 1 mld. lei – a fost inclusă de Ministerul Finanţelor în bugetul pentru anul viitor la capitolul venituri din privatizare. De aici şi joacă toţi la guvern. Deşi funcţionarii interogaţi de mine au foarte multe dubii că aceste încasări la buget vor fi posibile, ţinînd cont de tendinţele de privatizare din ultimii ani.

Fostul vicepremier, economistul Alexandru Muravschi, de asemenea, nu crede în magia cifrelor anunţate: „Dacă ne uităm la cifrele anunţate sub formă de venituri la buget din privatizare în ultimii trei ani şi la banii obţinuţi în realitate, atunci devine clar – privatizarea în Moldova merge prost. Obiectele noastre nu trezesc interesul potenţialilor investitori”.

În profitabilitatea noului val al privatizării Alexandru Muravschi tot nu crede: „Reţelele de Nord şi de Nord-Vest? Nu ştiu cine va decide să le cumpere acum. Probabil, va veni compania rusească RAO EES. Sau dacă nu va fi găsit un cumpărător, atunci guvernul, să admitem, ar putea anula restricţiile şi să cedeze reţelele companiei „Gas Natural Fenosa”, transformînd-o într-o companie monopolistă. Însă cei de la „Fenosa” cunosc situaţia reală la reţele şi pe piaţă, de aceea nu vor da mult pentru reţele. CET-urile? Puţin probabil că cineva le va cumpăra. „Aroma” şi „Barza albă?”. În primul rînd, întreprinderile au fost falimentate. Introducerea embargoului rusesc, de asemenea, nu sporește atractivitatea acestor loturi. Prin urmare, combinatele de divinuri nu vor costa mult”.

„Moldtelecom”? Operatorul naţional, potrivit lui Alexandru Muravschi, a fost scos la vînzare în repetate rînduri. Ultima dată a fost în anul 2003, însă atunci conjunctura pe piaţă era cu mult mai favorabilă decît la moment. Şi totuşi, singurul participant la concursul de privatizare, MTS, a propus 51% din acţiuni şi doar 20 de milioane de dolari. De aceea, s-a decis amînarea vînzării „Moldtelecom”-ului pînă cînd conjunctura pieţei va fi mai favorabilă.

„Acum, pentru „Telecom” mult nu vor da. Inclusiv din cauză că privatizarea în masă s-a încheiat demult, cu 10-15 ani în urmă. Principalii jucători de telecomunicaţii deja au cumpărat „Telecom”-urile din România sau din ţările baltice. Totodată, sectorul abia iese din criză. De aceea să vinzi în acest moment întreprinderea care formează sistemul şi aduce profit nu e o idee tocmai reuşită”, consideră Alexandru Muravschi.

„Marea reasigurare” sau „marea împărţeală”

La întrebarea „1 miliard de lei din privatizarea a 200 de obiecte este mult sau puţin?”, economistul Mihail Poisik a răspuns prin cifre. „Există datele Comisiei Naţionale pentru Piaţa Financiară, potrivit cărora, în perioada 2008-2010, preţul unei acţiuni a „Băncii de Economii” ajungea pînă la 200 de lei. În februarie 2008 a avut loc cea mai mare tranzacţie – 909 acţiuni ale BEM au fost vîndute la preţul de 195 de lei pentru o acţiune. Acum închipuiţi-vă că dacă întregul pachet al statului la „Banca de Economii” de 56,13% ar fi fost vîndut cu cîte 200 de lei per acţiune, atunci ar fi fost obţinuți 2,5 mld. lei. Adică, dacă BEM nu ar fi fost distrusă intenţionat în ultimii ani, preţul real al pachetului de stat numai la această instituţie bancară ar fi fost de 2,5 de ori mai mare decît suma ce se preconizează a fi obţinută din privatizarea a 200 de obiecte din lista actualizată”.

O asemenea falimentare intenţionată a activelor de stat mai mult sau mai puţin atractive are loc pretutindeni, susţine Mihail Poisik. „Aceasta este o întreagă industrie de privatizare: întreprinderile sînt falimentate intenţionat, apoi sînt vîndute la preţuri derizorii. Asemenea scheme se practică demult”.

Dar a existat, oare, băiatul?

Potrivit versiunii unui întreprinzător, lista actualizată a obiectelor pasibile privatizării, cu asemenea loturi răsunătoare ca „Moldtelecom”, „CET”-urile, sau reţelele de distribuţie, ar putea fi doar o acţiune politică, un paravan de fum.

Totul e foarte simplu, susţine el: cineva vrea să obţină la preţuri de nimic nişte active de stat sau să întreprindă un alt pas de rezonanţă, iar pentru a distrage atenţia opiniei publice şi a oponenţilor politici de la preconizata aventură, se focusează pe o posibilă transmitere în proprietate privată a unor obiecte strategice. Drept rezultat, în timp ce toţi fac gălăgie şi se indignează, tranzacţia are loc, iar apoi guvernul iese cu o declaraţie liniştitoare. De exemplu că SA „Moldtelecom” totuşi nu va fi scoasă la vînzare, în legătură cu conjunctura nefavorabilă pe piaţa europeană de telecomunicaţii.

„Moldtelecom” este scos la vînzare de cînd mă ţin minte eu în afaceri. Însă la moment nu există niciun parametru de preţ pentru niciunul dintre obiectele din lista de privatizare, nu există calcule preliminare, date sau procente. Cei de la Agenţia Proprietăţii Publice spun că, deocamdată, aşa ceva nu se prevede în timpul apropiat, în pofida aprobării listei. Iar dacă nu există nimic, dar sînt doar declaraţii politice tari privind intenţiile, nu este exclus că atenţia societăţii civile va fi orientată în altă parte, pentru ca între timp, pe la spate, să fie făcut altceva”, a presupus interlocutorul meu.

Preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie Electrică, Nicolae Mogoreanu, de asemenea, nu exclude faptul că întreprinderile energetice au putut nimeri în noua listă de privatizare doar ca să fie la număr. „De obicei, la noi, obiectele nu apar întîmplător în lista companiilor pasibile privatizării. Dacă întreprinderile au nimerit acolo, înseamnă că există interes şi nu este exclus că şi un cumpărător. Însă dacă pentru reţele s-ar mai putea găsi vreun cumpărător, în special, pentru RED-Nord, atunci atractivitatea CET-urilor noastre trezeşte foarte mari dubii. Adică, sau aceste loturi vor fi vîndute la preţuri derizorii, sau CET-Nord a fost inclusă în listă doar pentru a fi la număr”, consideră Nicolae Mogoreanu.

De bani toți au nevoie

În opinia unuia dintre analişti, un boom adevărat al privatizării se aşteaptă în R.Moldova la anul viitor. Anul 2014 este unul electoral, cu toate consecinţele lui. Iar pentru funcţionarii de rang înalt care au pus ochiul pe o proprietate de stat aceasta este cea mai bună perioadă pentru a o acapara. Mai ştii, poate în vîltoarea luptei politice nimeni nu va observa nimic. Iar dacă va observa, nu va reuşi să facă nimic.

În al doilea rînd, alegerile necesită bani, şi nu puţini, inclusiv pentru utilizarea faimoasei resurse administrative. În aceste condiţii, guvernul este nevoit să caute cu înfrigurare orice posibilitate pentru a suplini bugetul de stat. Iar privatizarea tuturor activelor statului este cea mai simplă şi mai eficientă metodă.

Nu trebuie să fii mare analist politic ca să prezici cu probabilitatea de 100% că în anul 2014, guvernul va „împuşca” un set de proiecte sociale, anunţînd majorări substanţiale de salarii, pensii şi alte îndemnizaţii. De aceea cînd la şedinţa guvernului vicepremierul Valeriu Lazăr spune: „vom insista ca toţi banii obţinuţi, pănă la ultimul bănuţ, să fie utilizaţi pentru realizarea proiectelor de infrastructură. Oamenii trebuie să vadă ce vor primi în schimb. Ce şcoli şi drumuri au fost reparate”, utilizatorii reţelelor de socializare şi analiştii nu trebuie să fie caustici. Chiar dacă nu pînă la ultimul bănuţ, dar totuşi o parte din mijloacele de pe urma marii privatizări - 2014 va fi pusă deoparte pentru necesităţi sociale de către partidele din Coaliţia de Guvernare Pro-Europeană. Iar asta va fi ca un fel de „bancă electorală” a coaliţiei de guvernare. Sau un fond de demonstrare a neţărmuritei griji a puterii faţă de propriul popor.