Cine este stăpîn în Moldova? La această întrebare a răspuns Curtea Constituţională

Foto: noi.md

Victor SURUGIU

Singurul organ de jurisdicţie constituţională din Moldova se transformă treptat în cea mai importantă instituţie de stat. De cînd şi-a anunţat într-o decizie că nu se subordonează politic autorităţilor, acţiunile Curții Constituționale (CC) se supun tot mai puţin unei logici de drept. În pofida acestui fapt, anume aici sînt emise verdictele definitive în privinţa mai multor chestiuni, ce joacă un rol principial pentru anumite partide şi jucători politici. Tot mai des, CC intervine drept instanţă supremă, adoptînd decizii de importanţă statală: va fi sau nu premier Vlad Filat, sînt oare juste demisiile şi numirile unor funcţionari-cheie, va avea loc sau nu tranzacţia de transmitere a aeroportului către sectorul privat, cît poate activa Parlamentul într-o situaţia politică concretă şi este sau nu legitim preşedintele moldovean.

„Practic, orice acţiune a şefului statului, Parlamentului sau Guvernului poate căpăpta, cu ajutorul CC, o culoare neconstituţională”, menţionează unul dintre experţii noştri. ”Rolul principal al acestui organ a început să fie mai pronunţat după ce i-au fost atribuite competenţele de blocare a acţiunilor unor legi şi alte acte ale Parlamentului, ale hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, decretelor preşedintelui, acordurilor internaţionale. Motivele pentru sistarea acestor acţiuni sînt atît de largi şi vagi, încît, de fapt, decizia este lăsată la discreţia Curţii sau chiar a preşedintelui ei, care în unele cazuri poate hotărî singur dacă legea, hotărîrea sau decretul nu mai funcţionează, este suficientă doar o semnătură cu peniţa.

Aceasta denotă încă o dată faptul unei concentrări masive a puterii în mîinile judecătorilor constituţionali. Sau chiar a „eminențelor cenuşii”, care stau în spatele acestora şi au posibilitatea să manipuleze, periodic, justiţia constituţională. Voi menţiona că ultimele modificări legislative au fost adoptate la pachet de Parlament în termene record: pentru aprobarea lor în două lecturi şi publicarea în Monitorul Oficial a fost nevoie de cîteva zile. Ulterior, multe dintre acestea au fost anulate, inclusiv introducerea sistemului electoral mixt şi interdicţia de a vota cu paşapoarte sovietice. Iar Legea privind CC şi Codul jurisdicţiei constituţionale în noua redacţie au rămas în vigoare şi, se pare, că tocmai acum autorităţile au conştientizat consecinţele acestora. De facto, frîiele puterii se concentrează în mîinile unui grup de oameni, imparţialitatea cărora este pusă permanent la îndoială, atît de politicieni, cît şi de societatea civilă.

Este bine cunoscut faptul, că membrii CC au cetăţenie română şi au jurat credinţă statului vecin. Unii dintre ei au un bagaj solid de istorii scandaloase, care ar putea pune la îndoială autoritatea organului de jurisdicţie constituţională. În multe privinţe, la aceasta contribuie şi clasa politică, care periodic face declaraţii răsunătoare. Integritatea CC a fost pusă la îndoială de mai multe ori. Să ne amintim de indignarea ministrului Justiţiei, Oleg Efrim, după pronunţarea verdictului privind ilegalitatea lichidării judecătoriilor economice şi ieşirile emoţionale ale lui Mihai Ghimpu cînd iniţiativele liberalilor s-au dovedit a fi neconstuţionale. „În jurul CC umblă oamenii cu torbele cu bani”, - declarat odată preşedintele Partidului Liberal. Deşi aceste declaraţii nu au fost însoţite de dovezi, opinia publică deja s-a format”.

Anume CC în multe cazuri stă în calea celor care doresc să-l dea jos pe cel care stă „în ceruri” sau dimpotrivă, să-i menţină statutul înalt. Săptămîna trecută, Curtea a dat de înşeles încă o dată că anume ea are ultimul cuvînt în politica de cadre pe Olimpul administrativ. La iniţiativa liberalilor, CC a declarat neconstutţională demiterea directorului Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, Victor Parlicov, şi vicepreşedintelui Curţii de Conturi, Tudor Şoitu. Ambii au fost numiţi în funcţie conform partajării, din partea Partidului Liberal în perioada cînd acesta făcea parte din alianţa de guvernare. Ei şi-au pierdut funcţiile la ultima şedinţă a sesiunii de vară a Parlamentului, iar acum pot reveni în fotoliile de şef.

Totodată, au fost declarate neconstutţionale remanierile din Guvern. CC a decis că Iurie Leancă l-a demis ilegal pe vicepremierul Mihai Moldovanu, ministrul Transporturilor, Anatolie Şalaru, şi şeful Agenţiei „Moldsilva”, Ion Cebanu. Toate aceste persoane, de asemenea, reprezintă Partidul Liberal. Anterior, CC l-a restituit pe Ion Muruianu în funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, a declarat neconstituţională demiterea lui Corneliu Gurin din funcţia de procuror general, a confirmat numirea lui Serafim Urechean la şefia Curţii de Conturi. Chiar şi Nicolae Timofti şi-a păstrat postul prezidenţial, în mare parte, graţie judecătorilor Curţii.

Însă cea mai mare rezonanţă a avut decizia, pe care mulţi analişti au calificat-o drept moarte politică a liderului PLDM Vlad Filat. Magistraţii au ajuns la concluzia că el a fost desemnat ilegal candidat la postul de premier, în legătură cu acuzaţiile de corupţie aduse anterior şefului cabinetului de miniştri. Guvernul a fost demis, prin votul de neîncredere și anume din această cauză, şi CC a considera că revenirea lui Filat la funcţia de conducere este inoportună. Astfel, a fost dat startul procesului de subminare a celui mai puternic concurent electoral, iar observatorii se pierdeau în presupuneri: unde e principiul constituţional al prezumpţiei nevinovăţiei şi de ce aceleaşi restricţii nu se aplică faţă de ceilalţi membri ai guvernului, înlăturat de la conducerea ţării.

Experţii constată că ultimele decizii ale CC şi modificările în spaţiul de drept schimbă cardinal teoria şi practica justiţiei constituţionale în Moldova. În baza unei sesizări recente a deputatului Sergiu Sîrbu, Curtea şi-a extins şi mai mult posibilităţile. Au fost declarate neconstucţionale prevederile ce interzic desfăşurarea şedinţelor CC în componenţă incompletă. Cu alte cuvinte, acum pentru luarea celor mai importante decizii, este suficient un plen din patru judecători, dar nu şase. Totodată, nu va mai avea importanţă, sînt sau nu prezenţi la şedinţă magistraţii ce reprezintă la CC cele trei ramuri ale puterii – legislative, executive şi judecătoreşti. Instanţa superioară de asemenea, i-a indicat Parlamentului că nu are dreptul să demită judecătorii constituţionali pentu încălcarea jurămîntului.

„Orice normă legală sau modificare legislativă, ce va avea drept efect blocarea sub orice formă a funcţionalităţii CC, este declarată neconstituţională, apriori”, se arată în decizie. Tot aici, CC, în premieră, s-a întitulat organ politic al puterii, presupunînd că acest fapt reiese din procedura de numire a judecătorilor. Se menţionează că magistraţii se vor putea pronunţa de sine stătător în competenţelor sale, care nu pot fi contestate de niciun organ al puterii de stat. De semenea, a fost stabilit că judecătorii nu pot fi traşi la răspundere pentru voturile şi opiniile lor în timpul exrcitării şi chiar şi după expirarea mandatului.