UE şi SUA pot conta pe statutul de mediator în cadrul negocierilor în formatul "5+2"

Foto: tribuna.md

(Interviu cu vicepremierul pentru Reintegrare, reprezentantul politic al Republicii Moldova în cadrul negocierilor privind reglementarea conflictului transnistrean, Eugen Carpov, acordat în exclusivitate agenţiei "Infotag")

INFOTAG: Domnule Carpov, cum apreciați anul 2013 sub aspectul reglementării diferendului transnistrean? Potrivit unor opinii acest an nu a fost prea reușit în acest sens.

Eugen Carpov: În anul 2013 am continuat activităţile iniţiate în anii precedenţi, au fost abordate subiecte de o complexitate mai mare, care au necesitat consultări la toate nivelele de dialog şi implicarea partenerilor în negocieri. Trebuie să recunoaştem că am avut un an deloc uşor şi plin de evenimente, în care ţara noastră a fost supusă mai multor provocări pe care am reuşit să le depăşim. Cel mai important eveniment pentru Republica Moldova a fost parafarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, care trebuie să aibă efecte pozitive şi asupra procesului de reglementare a conflictului transnistrean.

În ciuda unor divergenţe şi a retoricii acide din partea Tiraspolului, procesul de negocieri a fost unul continuu, s-a reuşit avansarea pe cîeva segmente importante ale agendei, au fost aprobate şase documente la nivelul reprezentanţilor politici. Totuşi, subiectele de consistenţă, cele politice şi cele privind statutul regiunii transnistrene, încă sînt evitate de cei de la Tiraspol. Acest fapt îngustează mult posibilitatea de interacţiune şi nu permite avansarea pe subiecte complexe, cum ar fi situaţia din Zona de securitate, asigurarea drepturilor omului, activitatea bancară, transporturile internaţionale de mărfuri şi pasageri, precum şi pe o multitudine de alte probleme cu care se confruntă populaţia de pe malul stîng.

"I": Care, în opinia Dvs., a fost rolul Ucrainei, ca preşedinte al OSCE, la stabilirea dialogului între Chişinău şi Tiraspol? Ucraina, ca ţară vecină, cred că este cea mai interesată în reglementarea diferendului transistrean?

E.C.: Vorbind despre rolul Ucrainei, care pe parcursul anului 2013 a deţinut preşedinţia în OSCE, trebuie să recunoaştem că interesul şi contribuţia Kievului în reglementarea conflictului transnistrean nu poate fi subapreciat. Negocierile în cadrul formatului "5+2" se desfăşoară în conformitate cu agenda oficială a procesului care include subiecte sistematizate pe mai multe nivele care au continuitate de la o rundă la alta. Prin urmare, rundele de negocieri desfăşurate sub preşedinţia OSCE a Ucrainei au urmat aprofundarea şi promovarea unor soluţii viabile pentru problemele abordate anterior.

Totodată, Ucraina are un rol important în procesul de reglementare a conflictului - este mediator în negocieri şi participă cu observatori militari la monitorizarea situaţiei în Zona de securitate. Prin urmare, în atingerea unor progrese pe parcursul acestui an, am avut parte de o participare activă din partea Ucrainei atît în calitate de participant în procesul de reglementare, cît şi ca stat deţinător al preşedinţiei OSCE.

"I": Unicul document funcţionabil între părţi este, aşa numitul Protocol cu privire la circulaţia trenurilor marfare prin regiunea transnistreană. De ce părţile nu se pot înţelege asupra ceva mai mult, doar este avantajos pentru ambele părţi?

E.C.: Nu doar protocolul ce asigură circulaţia trenurilor marfare prin regiunea transnistreană se realizează, toate documentele sînt la un anumit nivel de implementare care depinde de complexitatea acestora.

Spre exemplu, prima decizie protocolară semnată după reluarea negocierilor, care prevede transportarea şi stocarea surselor radioactive din regiunea transnistreană, şi-a demonstrat randamentul şi viabilitatea. Deja al doilea an consecutiv sînt evacuate deşeurile radioactive care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor. Ca să dăm o valoare cantitativă evoluţiei, trebuie de subliniat că în 2012 au fost evacuate circa 250 de surse radioactive, iar anul acesta, cu sprijinul OSCE au fost retrase încă 750 de surse.

Pe marginea celorlalte probleme se poartă consultări şi sînt identificate soluţii la nivelul experţilor, în cadrul grupurilor de lucru sectoriale. La prima vedere, rezultatele nu sînt spectaculoase, dar trebuie să înţelegem că majoritatea problemelor sînt interdependente, soluţionarea unora este imposibilă fără rezolvarea altora. Tocmai din acest considerent Chişinăul a pledat pentru discutarea aspectelor cadru, care ar permite avansarea pe toate cele trei "coşuri" convenţionale ale agendei oficiale a procesului de negocieri. Aici mă refer la aşa numitul "coş trei" care conţine subiectele politice, instituţionale şi de securitate. Din păcate, Tiraspolul nu este suficient de deschis să abordeze subiectele de bază ce ţin de statutul regiunii.

"I": De ce părţile nu doresc să activizeze componenta "umanitară" a procesului de negocieri? Se pare că bani pentru demontarea funicularului de la Rîbniţa aşa şi nu au fost găsiţi? Dar au fost atîtea discuţii. Între timp, soluţionarea acestei probleme ar fi fost percepută de populaţie cu mult mai bine decît numeroasele runde în van a negocierilor?

E.C.: Orice subiect în cadrul procesului de negocieri este pus în discuţie doar atunci cînd există voinţă politică atît la Chişinău, cît şi la Tiraspol. Abordarea noastră este că subiectele legate de dimensiunea umanitară a procesului de negocieri nu trebuie politizate, oamenii trebuie să resimtă numai efecte pozitive în urma negocierilor.

Funicularul de la Rîbniţa reprezintă o instalaţie inginerească veche situată între localităţile Rîbniţa pe malul stîng şi Rezina pe cel drept, care nu este utilizată de peste 20 ani. Aceasta este în stare avariată, punînd în pericol viaţa şi sănătatea populaţie, precum şi proprietăţile şi infrastructura care se află în preajmă.

Chişinăul întotdeauna a sprijinit demontarea funicularului şi a făcut propuneri repetate în acest sens. Deoarece procesul nu poate fi realizat fără partenerii de la Tiraspol, încă din 2011 au fost înaintate cîteva adresări structurilor din stînga Nistrului pentru a participa la demontare. La început nu am găsit prea multă deschidere la acest subiect. Pentru a minimiza pericolele, compania ”Lafarge Ciment”, care este proprietarul de drept al instalaţiei pe sectorul drept al funicularului, a purces în 2012 la demontarea parţială a instalaţiei. Astfel, au fost dezasamblate majoritatea instalaţiilor mobile care puteau fi înlăturate fără a pune în pericol integritatea construcţiei.

După semnarea Deciziei protocolare privind demontarea funicularului s-a purces la implementarea acestui act. Deoarece proiectul este unul foarte complex şi are un grad sporit de risc, acesta necesită o pregătire şi o planificare temeinică. Pînă acum au fost colectate documentele tehnice necesare şi au fost efectuate două şedinţe la nivel de experţi, ultima dintre care la începutul acestei luni. La moment, sîntem la etapa de definitivare a detaliilor cu experţii ruşi, care vor realiza partea tehnică, urmînd ca lucrările să demareze atunci cînd condiţiile climaterice vor permite acest lucru.