Cine va răspunde pentru mutilarea Chişinăului?

Foto: chisinau.md

Anghelina Taran

Prăbuşirea malului de la şantierul de pe strada Miron Costin a ridicat multe probleme ce ţin de securitatea caselor din apropiere, calitatea lucrărilor de construcţie în Chişinău şi construcţiile haotice.

Despre aceasta, cu jurnaliştii au discutat doi experţi – fostul arhitect şef adjunct al Chişinăului Valeriu Lupaşcu şi fostul director al Institutului Unional de Proiectare din Industria Apărării Alexandr Panov.

De ce s-a prăbuşit malul gropii de fundație

Potrivit lui Valeriu Lupaşcu, în groapa de fundaţie de pe str. Miron Costin palplanşele din metal au fost instalate la o distanţă mare una de alta (gardul trebuia să fie monolit) şi acestea, desigur, s-au prăbuşit. Însă cel mai important lucru în acest caz este că unghiul malului şantierului de lîngă bancă era de 80-90 de grade şi apa curgea liber sub fundamentul acestei clădiri. Deoarece perioada mai-iunie a fost ploioasă în Moldova, trebuiau fi prevăzute sisteme de evacuare a apelor, fapt ce nu a fost făcut.

În acest caz nu trebuie să dăm vina doar pe organizaţia de proiectare, aici sînt vinovaţi şi constructorii, deoarece nerespectarea tehnologiei a condus la prăbuşirea malului de pămînt. Acesta nu este singurul caz. Se practică neexecutarea setului documentaţiei de proiectare. Este utilizată prezentarea pe faze a documentaţiei de proiect pentru obţinerea autorizaţiei pentru construcţie. Potrivit datelor de care dispunem, documentaţia de proiect nu a fost prezentată în volum deplin pentru construcţia acestui obiect. Există un complex de probleme care au condus la acest incident. Neglijenţa, abuzul, neinformarea, neprofesionalismul – toate acestea au dat un asemenea rezultat negativ.

Alexandr Panov consideră că prăbuşirea malului gropii de fundație de pe str. Miron Costin este o consecinţă a situaţiei în dezvoltarea urbană. Asemenea incidente în procesul de construcţie (ultimul caz e al treilea) sînt legate de faptul că în oraş lipseşte gestionarea centralizată a dezvoltării sale. Planul urbanistic general al Chişinăului e vechi (elaborat în 1989, completat în 2007). În consecinţă, la construcţia noilor obiecte nu este respectat nici planul teritorial, nici zonarea de urbanism, adică oraşul este construit haotic. Or, pe terenul unde a avut loc prăbuşirea nu trebuiau efectuate lucrări de construcţie, însă ele se efectuează.

- Consider că după primul caz de prăbuşire a malului serviciile competente ale oraşului trebuiau să facă concluziile corespunzătoare şi toate proiectele ce conţineau decizii privind amenajarea garajelor subterane trebuiau supuse unei expertize tehnice suplimentare. Dacă ar fi fost adoptate decizii corecte de proiectare, atunci ar fi fost înăsprit controlul în faza lucrărilor de construcţie. Şi nimic nu s-ar fi întîmplat. Însă lipsa administraţiei centralizate în urbanism a succesiunii funcţiilor de control a condus la faptul că asemenea prăbuşiri au loc sistematic, a constatat Alexandr Panov.

Reprezentantul Inspecţiei de Stat în Construcţii a comunicat că, în prezent, comisia de experţi lucrează şi, deocamdată, aceasta nu a prezentat o încheiere oficială. În baza constatărilor făcute la faţa locului, a fost emisă prescripţia conducerii obiectului de construcţie (SRL „D&D”) şi a organizaţiei de proiectare – SRL „Baucom Grup” (fondatorul şi directorul – Marcela Comerzan, întreprinderea a fost fondată în ianuarie 2015) să lichideze sectorul periculos şi să prezinte proiectul de consolidare a acestuia. Inspecţia va lua măsurile corespunzătoare în baza încheierii comisiei de experţi. Cu aproape două luni în urmă, un caz similar s-a produs pe str. Mihai Viteazul. Directorul de şantier şi inspectorul de supraveghere tehnic au fost amendaţi conform art. 177 al Codului contravenţional, iar proiectantul a prezentat documentele comisiei de atestare.

De ce pe acest loc pustiu erau efectuate lucrări de construcţie

- Trebuie să ne clarificăm cu ce drept acolo au fost începute lucrările de construcţie a unui complex locativ, afirmă Lupaşcu. O perioadă îndelungată, acest teren era ca un teritoriu de rezervă şi avea menire socială. Însă nu se ştie cum el a fost reorientat funcţionar şi pe locul acela au început lucrările de construcţie a unui bloc locativ. Autorităţile municipale trebuie să explice în ce temei a fost schimbată destinaţia acestui teren şi transmis pentru construcţii locative. Această întrebare trebuie ridicată de către toate organele competente.

Or, acest teren trebuia să devină o continuare a bulevardului pietonal cu un scuar, care este o perlă a sectorului Rîşcani, unde sînt şi plantaţii verzi, şi compoziţii sculpturale, şi havuzuri. Potrivit planurilor arhitecţilor, bulevardul trebuia să treacă printr-un pasaj subteran pe cealaltă parte a străzii şi să se termine pe acest teren viran cu o anumită compoziţie sculpturală, cu havuzuri, adică cu forme arhitecturale mici. Terenul a fost rezervat anume pentru aceste scopuri. Însă pămîntul municipal, care aparţine fiecărui locuitor al orașului, a fost transmis în proprietate privată.

De ce a fost eliberată autorizaţia de construcţie?

La această întrebare a portalului NOI.md, Valeriu Lupaşcu a răspuns cu regret:

- La noi normele de urbanism sînt încălcate peste tot, de parcă legea nu ar exista. În sectorul privat sînt construite case cu multe etaje. Pe piaţa centrală din sectorul Rîşcani, unde se înaltă Palatul Sindicatelor, unde erau havuzuri, în acel spaţiul liber, astăzi sînt înălţate haotic nişte instalaţii fără sens. Aceste chestiuni nu au fost discutate la nivel de plan general.

Iată ce înseamnă atitudine autoritară faţă de capitală din partea angajaţilor Primăriei, care au procedat şi procedează astfel, eliberînd autorizaţii de construcţie pentru aceste obiecte. Mai mult, înălţarea construcţiilor pe terenurile municipale trebuie discutată în presă, în cadrul uniunilor profesioniste şi cu populaţia. Aţi auzit despre consultările cu populaţia asupra deciziilor de transmitere a terenurilor municipale? Iată aşa se practică preluarea terenurilor municipale şi atitudinea iresponsabilă faţă de Chişinău.

Pentru a evita asemenea lucruri, există legi, însă ele nu funcţionează. Cei de care depinde acest lucru sau se tem, sau se fac că nu văd, deoarece au interes economic.

Dar cît timp poţi să nu vezi aceste probleme? Ele nu doar generează erori de urbanism, dar şi pot conduce la lucruri mai serioase, ce ţin de viaţa oamenilor.

În sectorul Rîşcani construcţiile sînt periculoase?

În ultimul timp au apărut multe discuţii despre faptul că în sectorul Rîşcani lucrările de construcţie sînt periculoase, deoarece sub acest teritoriu se află mine vechi de piatră.

Alexandr Panov a participat la elaborarea documentaţiei de proiect privind amplasarea în fostele mine de piatră a producţiilor de rezervă a uzinei „Mezon”, deoarece era autorul construcţiei acestei întreprinderi. Sub ea, la o adîncime de 100-115 m, a fost elaborat un proiect de amenajare a unei secţii de producţie a microelectronicii.

- Aceste proiecte sînt absolut sigure pentru toate construcţiile aflate la suprafaţa acestui sector al Chişinăului. Minele nu sînt periculoase. Cel mai mare pericol îl comportă construcţia necalitativă şi incompetentă. Minele sînt construite după toate regulile, au coloane cu secţiunea de 3 m.p., cu lăţimea de 6 m. Acestea susţin solul. Înălţimea minelor este de 4,5-5 metri. Încă în anii 1980 au fost făcute studii serioase şi s-a stabilit că minele nu ameninţă locuitorii sectorului Rîşcani, a comunicat Panov.

Apa din galerii

Potrivit lui Valeriu Lupaşcu, în mină sînt ape freatice şi reziduale. Ele se acumulează şi ar putea slăbi această structură. Apa trebuie evacuată. Pe timpuri, acest lucru era făcut permanent. În primul rînd, noi păstram infrastructura subterană, care este o bogăţie. Noi avem o atitudine nepăsătoare faţă de urbanismul subteran, pe care îl avem. Aceste spaţii subterane ar putea deveni atracţii turistice sau soluţiona alte probleme, aşa cum sînt utilizate beciurile de la Cricova, care vor fi propuse spre includerea în lista patrimoniului mondial al UNESCO.

Dacă proiectele din imaginaţia noastră inginerească şi urbanistică s-ar fi cufundat în urbanismul subteran, atunci noi am putea găsi nişte metode de economisire. Apa din aceste mine ar putea fi folosită la irigarea străzilor pe timp de caniculă. Această apă e foarte curată, deoarece este filtrată natural de calcar.

Acest fapt a fost confirmat şi de Alexandr Panov: apa nu este contaminată cu substanţe biologice, este o apă cu conţinut înalt de minerale, conţine sulfaţi, sulfiţi – pînă la 340-350 mg/l, pe cînd norma este de 10 ori mai mică. Este apă tehnică şi poate fi utilizată în sistemul de încălzire, fără a pompa apa potabilă. Ea poate fi utilizată şi la irigare, şi pentru alte necesităţi tehnice.

Este și un obiect turistic

Minele constituie un spaţiu ideal, acolo e aer curat, temperatură constantă, de aceea, acolo ar putea fi amplasate producţii ecologice. În Austria, în oraşul Graz, asemenea mine sînt folosite ca obiecte turistice, în care circulă un minitren pentru excursii. De asemenea, acolo se află un muzeu de artă contemporană. Adică aceste spaţii pot fi folosite în diferite scopuri.

Lupaşcu a amintit despre catacombele din Odesa, care seamănă cu minele noastre (acolo tot sînt ape subterane), unde sînt organizate excursii pedestre. Aceste galerii pot fi utilizate şi ca artere de transport, şi ca atracţie turistică a oraşului. Dacă nu cu transportul, atunci pe jos, o plimbare prin aceste mine le va face plăcere oaspeţilor şi locuitorilor Chişinăului. Totodată, sub pămînt pot fi cultivate ciuperci. Aceasta ar putea fi atît o fabrică, cît şi un depozit, ca şi beciurile de la Cricova. Adică minele pot avea o mulţime de funcţii, important e să existe dorinţa de a face ceva.

Cînd este vorba despre proiecte, idei şi calcule serioase, putem apela la organizaţiile internaţionale, la donatori, care vor evalua oportunitatea şi utilitatea lor. Dacă vom utiliza toate resursele, atunci noi am putea obţine o folosire raţională a spaţiilor subterane. Însă noi avem faţă de acestea o atitudine la fel de neglijentă ca şi faţă de spaţiul de la suprafaţă.

Construcţiile mutilate

Locuitorii Chişinăului deja au obosit să lupte pentru un loc sub soare în curţile blocurilor cu multe etaje cu companiile de construcţie care doresc să construiască pe terenul de joacă încă o casă sau un oficiu. Deseori, în cartierele rezidenţiale, unde sînt prevăzute construcţii cu un nivel, apar clădiri cu 9 şi chiar 12-16 etaje.

- Acest lucru se întîmplă deoarece autorităţile municipale nu respectă zonarea. Construcţiile punctuale sînt caracteristice pentru multe oraşe istorice, însă fiecare construcţie de acest fel trebuie discutată în prealabil. Acest tip de construcţii trebuie să fie funcţionale, bine gîndite şi să corespundă cu zona respectivă. Obiectul de pe str. Miron Costin, de asemenea, poate fi plasat în această categorie. Însă acesta a încălcat planul de urbanism şi tehnologia lucrărilor de construcţie.

Noi distrugem oraşul, privind nepăsător cum el este privatizat, cedat, pe cînd el, de fapt, aparţine locuitorilor. Cu ce drept se fac toate acestea? Este o mare crimă, atît la nivel urbanistic, cît şi la cel juridic, deoarece spaţiul urban va fi distrus pentru mult timp, spaţiul la care visau şi care era creat de către arhitecţi, ingineri şi specialişti în urbanism, care tindeau, pe parcursul veacurilor, să transforme oraşul nostru într-un oraş «cu umeri albi de piatră», spune Valeriu Lupaşcu.

- Atunci cînd nu există un plan general al Chişinăului, planurile sectoarelor, planurile zonale urbanistice, apare o noţiune distorsionată a construcţiilor individuale. Dacă este proiectat un cartier, atunci se aprobă planul lui general, ce include toate clădirile, scuarurile, punctele de acces etc. Şi după aceasta, acolo nu trebuie să existe nicio construcţie individuală.

Acest termen este folosit atunci cînd pe un teren este înălţată o clădire unică, dar nu pentru că aceasta este inclusă contrar planurilor în interiorul cartierului rezidenţial sau în alt loc unde aceasta nu trebuie să existe. Un exemplu de construcţie de acest tip este clădirea sub formă de ou din Londra. Iar la noi au fost distruse scuarurile, parcurile şi însă ni se mai vorbeşte despre construcţii individuale. Toate deciziile privind construcţia sînt individuale, voluntariste, adoptate în interesul cuiva sau în schimbul a ceva.

Ceea ce la Chişinău se numeşte construcţie individuală este rezultatul unei iresponsabilităţi totale a autorităţilor noastre. Şi acestea trebuie trase la răspundere pentru faptul că au distrus şi au mutilat Chişinăul, concluzionează Alexandr Panov.