Calea optimă și legală de reformare a Guvernului și ministerelor

Foto: ipn.md

După luna aprilie, cînd premierul a anunțat despre reducerea numărului ministerelor, în ultimul timp iarăși se aud diverse variante de unire a unor ministere, de lichidare a altora sau de transmitere de la un minister la altul doar a unor funcții.

Prin asemenea așa-zise reforme structurale noi deja am trecut de două ori – la începutul și sfîrșitul anilor 90. Și realitatea a dovedit că simpla comasare a unor ministere nu are efectul scontat de autori. Ce folos că se comasează două ministere, dacă în loc de doi miniștri și adjuncții lor rămîne un ministru, viceminiștrii precedenți și aparatul precedent?

Nu doresc să discut cu cei care ghicesc care ministere vor fi comasate și cine dintre miniștrii existenți vor rămîne în guvernul viitor. Nu are rost.

Voi expune succint viziunea mea asupra viitorului guvern, apt să facă față cerințelor de azi și de mîine.

Este strict necesar să se ia drept bază Legea nr.64/1990 cu privire la Guvern, Titlul II – Competența Guvernului. În prezent competențele Guvernului sînt expuse în 9 articole și se referă la 57 de chestiuni generale și împuterniciri. Pe cînd deja în regulamentele celor 16 ministere se regăsesc cca 2000 de atribuții. Este o tirajare extrem de umflată față de atribuțiile expuse în lege.

Împuternicirile actuale, expuse în lege, au fost revăzute sau modificate ultima dată în 2000. Deci, inevitabil este necesar de a actualiza toate împuternicirile Guvernului.

Azi, de exemplu, 11 atribuții din domeniile dezvoltării sociale, învățămîntului, sportului, culturii și ocrotirii sănătății se expun într-un singur articol. Pe cînd în baza lor avem 5 ministere.

25 de împuterniciri în domeniile economie, finanțe, impozite, prețuri și circulația monetară sînt expuse în două articole. Și avem numai două ministere: al finanțelor și al economiei. Important este că, în contextul evenimentelor cu problema bancară, Guvernul este responsabil de asigurarea circulației monetare. Și această funcție în prezent nu se regăsește la niciun minister. Dar nici nu poate fi atribuită unui minister, căci este o atribuție pură a Băncii Naționale. Și împuternicirile referitoare la promovarea politicii unice a statului în domeniul preţurilor ar trebui să se regăsească în împuternicirile economice, de care de facto este responsabil inclusiv Ministerul Economiei.

Situația reală actuală ne arată că doar două atribuții din domeniul muncii și serviciului public sînt comasate, neclar, într-un articol. Căci de problemele muncii azi este responsabil Ministerul Muncii, care în structura sa are 10 direcții responsabile de promovarea diverselor politici în domeniul muncii și salarizării. Iar de politica în domeniul cadrelor publice este responsabilă Cancelaria de Stat.

Insuficient sînt expuse împuternicirile în domeniul științei și tehnicii – doar trei. Este prea la general. Nu se regăsesc atribuțiile contemporane în domeniul IT. Și azi niciun minister nu este responsabil de elaborarea și promovarea politicii în domeniul științei, de elaborarea şi realizarea programelor de dezvoltare a ştiinţei.

Au rămas doar pe hîrtie atribuțiile în domeniul asigurării legalității. Funcția de organizare și controlul asupra executării legilor de facto și de jure este prerogativa comisiilor parlamentare și a Secretariatului Parlamentului. Care, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului (Legea nr.797/1996), este obligat să asigure examinarea executării tuturor legilor după 6 luni de la intrarea lor în vigoare și la fiecare doi ani. Și aceasta nu s-a executat nicicînd.

Asemenea observații pot fi aduse la toate atribuțiile Guvernului, expuse în lege.

Principial este faptul că chiar și modificările cosmetice, nesemnificative și mai mult stilistice care au fost introduse în Legea cu privire la Guvern pînă în prezent au avut loc ultima dată în anul 2000. Și evident că în următorii 16 ani au avut loc schimbări semnificative în politica statului, în economie și viață, care nu se găsesc deja în atribuțiile Guvernului.

Nu au sens nici argumentele precum că atribuțiile, politica statului în domeniul apărării și securității nu necesită o revizuire esențială, după ce ultima dată au fost modificate nesemnificativ: în 1995, cînd cuvîntul "apărare" a fost înlocuit cu cuvîntul "protecţie".

O observație comună pentru toate atribuțiile Guvernului, expuse în prezent.

La toate atribuțiile expuse în lege principala misiune a Guvernului este elaborarea și promovarea politicilor în domeniile respective. Potrivit legii, acestea ar fi 17 la număr. Pe cînd în regulamentele celor 16 ministere se regăsesc deja 70 de denumiri de politici.

Și poate nu ar fi ceva ieșit din comun dacă aceste documente de 70 de politici ar exista și ar aduce plusvaloare. Cu părere de rău, trebuie să constatăm că azi nu există NICIUNA DINTRE CELE 70 de POLITICI!!!

Ca să nu apară nedumeriri și critici despre necunoașterea situației, vom concretiza că, potrivit Regulilor de elaborare şi cerinţelor unificate faţă de documentele de politici (hotărîrea Guvernului nr.33/2007), un document de politică este: concepţia, strategia, programul și planul. Există aparte strategii, concepții, diverse programe și planuri de măsuri. Și nu există seturi respective de documente, care ar forma documentul unitar de politică.

Deci, pornind de la cele expuse mai sus, pentru a avea temei legal la formarea componenței unui viitor guvern, este necesar ca să se revadă în prealabil sau să fie elaborată o nouă lege cu privire la Guvern, în care să se expună clar chestiunile și atribuțiile principale, în contextul actualelor cerințe, cu o anumită perspectivă, care vor sta în fața noului guvern. După care imediat va veni și timpul de stabilit ministerele, care vor asigura executarea atribuțiilor în numele Guvernului. Iar în regulamentele viitoarelor ministere nu vor mai apărea fără necesitate și alte atribuții, care liber pot fi concretizate în regulamentele interne ale subdiviziunilor ministerelor.