Serghei Banari: Vine vremea pentru noi alianțe, noi sensuri, noi ideologii

Recent, invitatul proiectului YouTube „Век абсурда” cu Inessa Dermenji a devenit politicianul, economistul, publicistul, Serghei Banari. Principalele teme ale discuției au fost procesele globale: dispariția vechilor centre ale puterii și apariția altor noi, strategia Occidentului în spațiul post-sovietic și, desigur, soarta țării noastre, care se află la intersecția marilor puteri mondiale în mișcare. Propunem atenției cititorilor noștri cele mai importante și interesante teze ale acestei discuții. Iată ce a spus Serghei Banari.

Al treilea război mondial este deja realitatea noastră

El nu este doar inevitabil, el deja este în desfășurare. Enumăr. Africa - expulzarea trupelor statelor-membre NATO din regiunea Sahel. Orientul Mijlociu - capul de pod al Occidentului global în Orientul Mijlociu - Israel. Europa de Est - Ucraina. Iată și al Treilea război mondial.

Un asemenea război mondial ca în secolul al XX-lea, cu sute de kilometri de tranșee de-a lungul liniei frontului, nu va mai exista în lumea modernă. În lumea înaltei tehnologii, războaiele sînt, aș spune, de natură locală globală, în care superputerile folosesc propriile proxy-uri pentru a-și regla conturile.

Cred că al Treilea război mondial a început în 2014. Acesta a fost declanșat de lovitura de stat din Ucraina. Adică, a fost o încălcare a tuturor acordurilor verbale, scrise, politice, personale, geopolitice și, în consecință, a existat un puternic dezechilibru de putere în lume. Dar noi știm că dezechilibrul duce întotdeauna la o mare explozie. Ceea ce, în principiu, și s-a întîmplat.

Nu voi vorbi și despre faptului că de mult timp se ajunsese la acest lucru: Irak, Libia, Siria și așa mai departe. Acolo acest lucru a avut un caracter local, fără a se transforma într-o confruntare globală. În Ucraina, însă, a fost deja de natură locală, cu transformare într-o confruntare globală.

Occidentul și Orientul au limite diferite ale rezistenței

Nu voi fi apărătorul Occidentului global, nici al Orientului global, dar vom vorbi într-un mod foarte echilibrat. Occidentul global nu poate face față Orientului global dintr-un singur motiv: acolo unde se termină rezistența Occidentului, rezistența Orientului încă nu a început. Nu veți găsi în nicio țară din Occidentul global exemple precum Cetatea Brest sau Leningrad, sau multe alte fapte eroice care au intrat în istoria omenirii, exemple de sacrificiu de sine al unui întreg popor de dragul întregii lumi. Nu există astfel de exemple.

Este Rusia de astăzi capabilă de astfel de fapte eroice? Există lucruri care nu pot fi dezrădăcinate într-o perioadă atît de scurtă precum 1991-2014. ADN-ul care s-a format istoric la o națiune nu poate fi schimbat și orientat într-o altă direcție în cîteva decenii. Ce înseamnă două decenii în sensul istoric global? Este doar o clipă.

Toată bravada Occidentului constă în poveștile sale despre trecut

Dacă e să privim cu atenție, toți spicherii Occidentului global fug de orice întrebare despre viitor ca dracul de tămîie. Aceștia sînt oamenii trecutului. Civilizația Occidentului global este o civilizație a trecutului.

Nu este lumea noastră. Nu vorbim acum despre oameni, ci despre clasa conducătoare, care nici măcar elită nu mai poate fi numită. Elita s-a transformat într-o clasă conducătoare obișnuită, care pur și simplu stă pe corupție și folosește „idioți utili”, care pentru un lucru de nimic sînt gata să servească și distrugă sute și sute de mii de oameni.

Ca reprezentant al Orientului global, nu am nimic în comun nici cu poporul german, nici cu cel francez, nici britanic. Nici cu poporul american. Dar pot să dau zece exemple concrete din viața mea și să vă spun ce mă leagă de Armenia, ce mă leagă de Azerbaidjan, de Rusia, Ucraina, Belarus.

Nu ne împingeți acolo unde sîntem străini. Ei încearcă să ne împingă în situația clasică de „al nostru printre străini și străin printre ai noștri”. Aceasta este ceea ce se întîmplă în spațiul post-sovietic. Da, în acest moment istoric, al marelui conflict global dintre Vestul global și Est, ei au reușit în Ucraina, au reușit în Orientul Mijlociu (Palestina și Israel). Dar nu întotdeauna va fi așa.

A sosit timpul unor noi alianțe

Occidentul global seamănă acum cu Uniunea Sovietică din anii '80, cînd singurul lucru calitativ care se producea era nomenclatura. Singurul lucru cu care Occidentul global se descurcă acum cu succes este de a crește funcționari: absolut inutili, absolut corupți, absolut ineficienți. Eficiența Occidentului global, pentru care a fost întotdeauna renumit, a dispărut în totalitate, și-a pierdut punctele forte pentru care era renumit, nu a căpătat altele noi și s-a pomenit într-un impas fără sfîrșit. Orice acțiune a Occidentului global, la dreapta sau la stînga, înainte sau înapoi, va avea întotdeauna consecințe negative pentru el.

Acum, în aceste vremuri grele, se formează alianțe care vor fi iconice pentru următorii 20-50 de ani.

Ce fel de alianțe sînt acestea? Sînt foarte sceptic în privința Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), în ciuda tuturor declarațiilor politice, deoarece OCS presupune conducerea absolut intransigentă a Chinei în acest proiect. „Drumul mătăsii” și toate celelalte au apărut în cadrul acesteia. Nu cred că o lume multipolară presupune formarea unor uniuni economice în care o țară pronunțată își asumă funcții și drepturi pronunțate de lider și, în consecință, le lasă pe toate celelalte la nivelul de secundare. Acest lucru nu se prea încadrează în conceptul de lume multipolară.

BRICS - da. BRICS este un demo-model care se consideră drept o alternativă directă a AUKUS, G7, aceeași UE și tuturor instituțiilor Occidentului global. Dar eu nu văd în BRICS o bază pentru, să zicem, o nouă Organizație a Națiunilor Unite. În plus, și Banca de Dezvoltare BRICS, care respectă sancțiunile Occidentului, ridică foarte multe semne de întrebare.

În prezent există arhitecturi temporare, dar ele sînt necesare. Este aproximativ ca înainte de a construi o navă mare, cînd în institutele de cercetare se fac copii mici și, în consecință, acestea sînt testate - stabilitate, valuri și așa mai departe. BRICS este anume un astfel de model, care în acest moment este vital.

Dar vor exista și alianțe fundamental noi, ale căror contururi abia se întrevăd.

Rusia a încheiat o alianță strategică cu Iranul. Acesta este singurul aliat care va juca un rol crucial în următorii 10-20 de ani. În primul rînd, este vorba despre conectarea cu coridorul de transport internațional Nord-Sud. În consecință va avea loc scurtarea drumului, reducerea costului de producție și a timpului transportării bunurilor și serviciilor prin Iran, atît din India, cît și de pe continentul african. Este un concurent direct al Drumului Mătăsii. Este un concurent direct al rutelor logistice occidentale prin Turcia și Canalul Suez.

Toate acestea ne arată că Occidentul încearcă să împiedice formarea unei lumi noi. Lumea nouă nu este doar un slogan frumos. Lumea nouă înseamnă alianțe noi. Alianțe care sînt puternice și de lungă durată. Dacă ne vom uita cu atenție la ceea ce înseamnă alianța dintre Rusia și Iran, pentru o secundă, este Yemen, Siria, Irak, Palestina - un nou stat. Apropo, nu demult a părut informații conform cărora Abbas, liderul Autonomiei Naționale Palestiniene, a fost invitat la summitul BRICS din octombrie. Și există probabilitatea că, după cum a declarat ambasadorul Palestinei la Moscova, în urma acestei participări la summit, Palestina va depune cerere de aderarea la BRICS.

Poftim, deja un model de lume nouă. Și nu le pasă lor de Occident, care nu recunoaște Palestina și blochează toate rezoluțiile în Consiliul de Securitate al OSCE. Ei bine, blocați în continuare.

Vor exista noi imperii

După ce lumea va fi împărțită în poli, vor exista imperii cu centre în superputeri.

Nu văd nimic rău în imperii. De exemplu, Rusia în afara unui imperiu nu poate decît să se autodistrugă. Întregul său spirit interior este imperial. Să ne uităm la acele momente din istorie în care Rusia a încetat să mai fie un imperiu. Arătați-mi cînd a crescut ea în astfel de momente și ce s-a întîmplat cu ea.

Mulți confundă imperiul cu Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică a fost o istoria aparte. Trebuie să ținem minte lecțiile trecutului, dar nu trebuie să le transferăm ca un șablon în viitor.

Cît despre imperiu... La începutul anului viitor va fi publicată cartea mea despre structura geopolitică a lumii, în care împart statele în trei categorii. Prima este statul-central, centrul imperiului. A doua este statul-aliat. Acestea sînt acele state care au decis să se alăture centrului. De exemplu, același Belarus. Da, a renunțat la o parte din suveranitatea sa militară, pe care, în principiu, nici nu o avea. Din punct de vedere militar, fără sprijinul Rusiei, ea nu prezintă niciun interes pentru NATO. Dar din punct de vedere al politicii externe, a fost izolată. Datorită Rusiei, a obținut acces la piețele din Asia Centrală, America Latină, Caraibe și, respectiv, din Africa. Cu alte cuvinte, Belarusul a dat ceea ce nu avea, dar în schimb a primit multe alte lucruri. A obținut acces nelimitat la piețele din Rusia. A obținut acces la toate „lucrurile gustoase” din politica externă a Rusiei. A primit un scut nuclear, pentru o secundă.

Principala regulă a dezvoltării este concurența

În continuare, desigur, va începe concurența. Iar acesta este un lucru foarte bun. La fel cum Descartes a spus că principala regulă a cunoașterii este îndoiala, la fel și principala regulă a dezvoltării este concurența. Ce înseamnă lipsa concurenței și în ce se transformă totul am văzut după exemplul Uniunii Sovietice și al țărilor din Pactul de la Varșovia. De aceea, de concurență nu trebuie să ne temem, ci trebuie să ne pregătim pentru ea. Trebuie să construim noi strategii, noi abordări, trebuie să încercăm să privim în viitor, dar nu din punctul de vedere al spectatorului, ci din punctul de vedere al regizorului.

Personalitate vs. corporație

În Estul global, principala problemă este doctrina liberală a responsabilității colective, care ne-a fost impusă încă din anii 1990. Ni s-a impus ceva ce nu ne este specific.

Occidentul este o corporație. Noi, cei din Orientul global, nu sîntem oameni care gîndim la nivel corporativ.

Pentru noi, rolul personalității are o importanță crucială, rolul de lider concret care își asumă responsabilitatea și conduce națiunea. Prin încercări și greșeli, prin pierderi, prin cuceriri, descoperiri științifice și așa mai departe. Sîntem o civilizație construită pe personalități, iar nouă ne este impusă responsabilitatea colectivă. Aceasta este principala problemă a Ucrainei, aceasta este principala problemă a Rusiei, aceasta este principala problemă a Armeniei.

De ce Belarusul a evitat aceste etape? Pentru că acolo există o persoană concretă care și-a asumat responsabilitatea pentru țară, care, în momentul tentativei de lovitură de stat, a ieșit cu un Kalașnikov și a transmis un semnal Occidentului: „Sînt gata nu numai să ucid pentru țara mea, sînt gata să mor pentru ea.

Veți spune: dar și în Rusia, liderul nu a fost înlocuit de zeci de ani. Dar ar fi foarte greșit să evaluăm Rusia de astăzi din punctul de vedere al acestui moment particular. Să ne uităm la structura economiei Rusiei în 1999 și 2000. Să ne uităm la abordarea absolut liberală a liderului de la acea vreme: „Să construim un sistem unificat de securitate europeană de la Lisabona la Vladivostok”. Încercarea Rusiei de a se integra în Occidentul global a fost absolut greșită. Dar noi cu toții eram așa, inclusiv eu. Am crezut că sloganul proclamat de Uniunea Europeană privind unitatea în diversitate funcționează, că erau pregătiți să ne accepte așa cum sîntem.

Occidentul global este axa genocidului

A face ca Estul Global să devină o parte din Vestul Global este ca și cum ai încerca să încrucișezi un buldog cu un rinocer. Noi, oamenii acestei civilizații, putem trăi acolo. Ne putem integra cu ușurință în orice societate, deoarece avem respect pentru ceilalți. Problema este că ei au ură și dispreț față de noi.

Eu numesc Occidentul global axa genocidului. Acest termen este absolut corect și descrie în mod clar însăși esența Occidentului global. Nu este axa răului, este axa genocidului.

Ce înseamnă genocid? Acest concept a fost inventat în 1944 de juristul, evreul de origine poloneză, Raphael Lemkin. El înseamnă un plan coordonat de diverse acțiuni cu scopul de a distruge fundamentele vitale ale unor grupuri naționale sau de a distruge aceste grupuri naționale, ca atare. Să vedem: Genocidul francez, al Compania Indiilor de Est, britanic, olandez, genocidul Italiei în Libia. Haideți să ne uităm la Statele Unite în ceea ce privește populația nativă americană. Să ne uităm la Canada în raport cu populația indigenă. Atitudinea Australiei față de aborigeni. Japonia, care a efectuat genocid în China prin invadarea Chinei.

Și oamenii ăștia mă vor învăța etică și moralitate?! Ei încă o sută de ani trebuie să-și ceară cere scuze de la omenire! În ceea ce privește Europa, eu în general tac.

O realizare îndoielnică

Principala realizare a Occidentului este că în spațiul post-sovietic a reușit să pună o bombă cu ceas, cînd, prin distrugerea sistemului educațional, a format cu încetul o societate de consum, incapabilă să înțeleagă procesele care au loc nu doar în lume, ci chiar în propriile țări, în propriile orașe. Și au reușit.

Dar acesta nu este un proces iremediabil. Totul poate fi ușor de restabilit, potențial există. Și nu pentru că eu cred în acest lucru, ci pentru că nu există altă cale de ieșire. Ori acest lucru va duce la dispariția unor republici, a aceleiași Moldova. Ba nu avem nevoie de Transnistria, ba un deputat din partidul de guvernămînt, fiind în altă țară, declară că Moldova este un proiect artificial!

Acești oameni nu sunt în toate mințile și este foarte greu, fiind o persoană sănătoasă la minte, să comentezi spusele lor.

Ultima greșeală a Rusiei

În ceea ce privește Rusia și Ucraina. Permiteți-mi să vă reamintesc că a existat și există o astfel de dată: 15 decembrie 2021. O scrisoare adresată guvernelor statelor membre NATO cu invitația de a discuta despre un nou sistem de securitate europeană. Vă reamintesc, de asemenea, că niciun lider de stat, prim-ministru, președinte și așa mai departe nu a răspuns la această scrisoare.

A răspuns la ea singura persoană căreia nu i-a fost adresată această scrisoare: secretarul general al NATO, Stoltenberg, care a numit-o de neînțeles, a spus că ei resping orice condiții, orice cereri.

În acest moment, toată vina pentru ceea ce se întîmplă în Ucraina aparține Occidentului global. Acesta a respins invitația de a negocia. Eu nu albesc pe nimeni. Pentru a fi obiectiv, voi spune că eu cred că 24 februarie 2022 a fost ultima greșeală dintr-o serie de greșeli ale diplomației și ale Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse. Totul a început în 2004, cînd au permis organizarea unui al treilea tur al alegerilor prezidențiale, de neînțeles pînă prezent, în regiunea lor de frontieră, demonstrîndu-și slăbiciunea. Este clar că a fost o înțelegere. Astăzi, de ambele părți moare viitorul celor două țări, ca plată pentru acea înțelegere.

O altă înțelegere a fost încheiată în 2014, cînd au permis din nou nu numai doamnei cu biscuiți, ci și multor alți domni și doamne să dea lovitura de stat în regiunile lor de frontieră. Și apoi au legalizat-o ei înșiși, așezîndu-se la masa de negocieri cu reprezentanții grupului care a dat lovitura de stat.

Și nu o mai numiți revoluție. Într-o lovitură de stat există o preluare cu forța a puterii, dar într-o revoluție are loc o schimbare a structurii sociale a statului. Ce structură politică și socială a Ucrainei s-a schimbat? Ce s-a schimbat? Un grup a preluat puterea și l-a înlăturat pe altul. Este o curată lovitură de stat, fie conform manualelor occidentale sau orientale, în Asia, în Africa, în Vest, în Est - este o lovitură de stat.

Vinovați de tot ce se întîmplă în regiunea noastră sînt cei care au sponsorizat lovitura de stat și au pus-o în aplicare. Să le spun pe nume? Nicio problemă! Există USAID, există Departamentul de Stat, există CIA, există MI6.

În ce constă ineficiența Rusiei?

Faptul că Ministerul de Externe ara viața sa, iar Serviciul de Informații Externe își are viața sa. Iar acest lucru este o prostie. Priviți cu atenție, în Marea Britanie, Foreign Office și MI6 sînt o singură entitate, în Statele Unite, CIA și Departamentul de Stat sînt un tot întreg. Iar aici... nici nu știu ce este. Cred că este vorba de clanism, care este o problemă uriașă. De altfel, a întregului spațiul post-sovietic. Clanismul e problema noastră comună.

De ce propaganda occidentală este atît de eficientă?

Ei vin, ei au un buget. Investesc acest buget în întregime, iar apoi îl fură atunci cînd obțin rezultate. Îl returnează cu asemenea dividende, care sînt calculate în mii de procente.

Noi în Est avem o altă problemă. La noi se alocă un buget și el nu ajunge niciodată la destinație. Este furat pe drum. Încă o dată, în aceasta constă esența abordărilor. Aceștia fură cu profituri, iar aceia fură cu pierderi. Și atîta timp cît acest lucru va continua, ei din punct de vedere ideologic vor fi întotdeauna mai puternici.

Dacă nu mă credeți, uitați-vă la Medvedciuk. Sau la Armenia. Sau Moldova, unde au existat figuri care se plimbau prin Piața Roșie. Acum alte figuri cu pașaport israelian au ajuns la conducere, Doamne, iartă-mă.....

În general, există o problemă. Clanismul, toate aceste grupuri – asta este problema. Așa cum a spus cîndva vicecancelarul Bestujev, diferența mea față de voi toți este că eu mai întîi mă gîndesc la stat și apoi la propriile interese, în timp ce voi vă gîndiți mai întîi la voi și doar apoi la interesele statului. Atît timp cît nu vom avea principiul lui Bestujev, vom fi unde sîntem acum.

Și cum putem face asta? Foarte simplu. Pînă cînd nu va fi interzis principiul responsabilității colective și nu va fi introdus principiul responsabilității personale, ne vom afla în această situație la nesfîrșit.

În Kursk, Rusia a devansat complet Marea Britanie

Da, ea le-a lansat (trupele ucrainene) acolo. Da, va suna foarte neplăcut pentru cetățenii ruși pentru că există victime civile, dar nu am fost eu cel care a spus: „Moartea unei persoane este o tragedie, moartea a milioane este doar statistică”. Haideți să fim cît se poate de cinici, dar onești. Adevărul este că au fost declarate două obiective ale Occidentului, care au fost tirajate peste tot de milioane de ori. Primul este de a provoca o înfrîngere militară strategică a Federației Ruse, iar al doilea este de a distruge economia rusă. Și în primul, și în al doilea caz, rezultatul trebuia să fie distrugerea regimului lui Putin. Să vedem ce a reușit Occidentul. Să ne uităm la nivelul de susținere a lui Putin.

Un adevărat lider unește națiunea

De ce Putin a sărutat Coranul? (se are în vedere incidentul în care președintele Rusiei, Vladimir Putin, a sărutat Coranul în timpul vizitei sale la o moschee din Groznîi - n.red.). În calitate de consilier politic, pot spune că a fost o acțiune omenească! Allah, Dumnezeu, spuneți-i cum vreți - el trebuie să ne unească. De îndată ce ne dezbină, acesta este nazism religios. Coranul este cartea sfîntă pentru milioane de cetățeni ai țării sale. El a dat dovadă de respect față de religia, cultura și tradițiile lor.

Cetățeni, națiunea este o uniune de naționalități, culturi, tradiții și religii. Pentru un lider adevărat, cetățenii nu pot fi împărțiți în religie „corectă” și „incorectă”. Nu este vorba doar despre Putin. Este vorba despre orice lider. Deși acum nu există lideri, în mare parte sînt demnitari. El a sărutat Coranul. Cred că acesta este un eveniment istoric din punctul de vedere al unității națiunii.

Eu consider astfel, nu pentru că Putin a făcut acest lucru. Orice persoană care face asta este demnă de respect.

Trump și bancherii

Joe Biden, Kamala Harris - acestea nu sînt figuri independente. Dar dacă e să vorbim despre cei din spatele lor, în prezent nu există un front comun. Să ne uităm ce s-a întîmplat în realitate. A avut loc o adevărată explozie atunci cînd Robert Kennedy Jr. a trecut de partea lui Trump. Puteți avea despre el orice părere, dar el reprezintă unul dintre cele mai puternice și proeminente clanuri politice din Statele Unite ale Americii. Iar în spatele fiecărui clan se află un grup uriaș de oameni de afaceri, oameni bogați, bancheri....

Mai departe. Directorul general al JPMorgan Chase, Jamie Dimon, a declarat oficial că Trump este cel mai bun viitor pentru Statele Unite ale Americii. Iar acesta este un bancher multinațional. Mai departe. Cu toții vorbim despre BlackRock, dar puțini știu despre fondul Blackstone din care a apărut BlackRock, care este condus de dl Schwarzman și care și-a declarat și el sprijinul pentru Donald Trump.

Aici nu totul este foarte categoric.

SUA vor să se spele pe mîini

Nimeni din SUA nu este pregătit să își asume responsabilitatea pentru comportamentul Israelului. Ei abia nu demult s-au spălat pentru folosirea armelor nucleare în Japonia. Și în general încearcă să pună capăt problemei forțînd Rusia să folosească arme nucleare tactice. Dar Rusia nu va folosi niciodată arme nucleare tactice prima. Occidentul are nevoie de acest lucru pentru a-și spăla monopolul asupra utilizării armelor nucleare în Hiroshima și Nagasaki.

Generozitatea nu este o slăbiciune

Elveția a înflorit și s-a dezvoltat datorită statutului de neutralitate perpetuă, de care a fost acum lipsită. Vom privi cum nivelul de trai al Elveției scade încet. În mod similar, prosperitatea Israelului, dezvoltarea sa au depins de sacralitatea sa, de recunoașterea faptului că sînt urmașii victimelor Holocaustului. Deși și acesta este un dublu standard. Și noi sîntem urmașii victimelor genocidului nazist, dar cumva nu sîntem sacri. Mai exact, Germania refuză să recunoască genocidul în privința poporului sovietic. Cred că este o mare greșeală ideologică și diplomatică faptul că în jurul acestui lucru nu se construiește o întreagă politică. Este necesar ca urmașii victimelor genocidului din Marele Război pentru Apărarea Patriei, din cel de-al Doilea Război Mondial, să depună procese colective cu milioanele. Atunci vom vedea ce vor face.

Civilizația Occidentului global percepe cultura generozității ca o slăbiciune. Și am văzut acest lucru de sute de mii de ori. Este timpul să ieșim din acest sistem.

Noi trebuie să mergem pe o altă cale, iar ei să meargă pe drumul lor

Eu de multe ori am observat că acești oameni nu vorbesc despre viitor, ci despre trecut.

Toți cei care ne spun - indiferent dacă sînt din Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Tadjikistan și așa mai departe - că Occidentul este un partener demn, acești oameni ne tîrăsc în trecut. Viitorul va fi diferit. Va fi multipolar.

Acum uitați-vă la hartă. Unde ne aflăm noi și unde se află centrul AUKUS al SUA. Chiar credeți că pe ei îi interesează viața papuașilor din spațiul post-sovietic? Cine se îndoiește de acest lucru, să se uite la declarația senatorului republican Lindsey Graham. El spune deschis că „Ucraina este cea mai bună investiție a noastră. Nu am pierdut niciun soldat american și slăbim inamicul nostru strategic”.

De ce are nevoie Occidentul de noi?

De ce are nevoie SUA să investească în mica Moldovă? În primul rînd, însăși noțiunea de „a investi” este greșită. Ei au furat de la noi mult mai mult decît ne-au dat înapoi. Am fost odată la un post TV de-al lui Soros, cînd am început să calculez, au oprit înregistrarea. S-au speriat. Am calculat că sîntem jefuiți anual de cîte 20-25 de miliarde de dolari.

Dacă voi începe să număr, ca economist, tot ce s-a întîmplat din 91 încoace, vom ajunge la asemenea sume, încît se va pune întrebarea de ce nu stă nimeni la închisoare pentru asta. Și nu este vorba despre unul, nu despre zece, ci despre mii de persoane. Și apoi ne vom uita atent unde locuiesc copiii și familiile lor. Acolo unde au dus ceea ce au furat, în țările pe care le-au ajutat să jefuiască poporul și propria lor țară.

De fapt, ei au jefuit întotdeauna și vor jefui întotdeauna. Întrebarea este dacă fură cu profituri sau cu pierderi. În cazul nostru, ei fură cu pierderi.

De ce au nevoie de Moldova? Moldova este un punct de tensiune care poate fi folosit la negocieri. Același conflict transnistrean. Puțini înțeleg cine l-a creat, cîți angajați ai serviciilor speciale occidentale se aflau în acel moment la Chișinău. Eu pun mereu o singură întrebare - cine a tras primul foc? Răspundeți la această întrebare și veți înțelege totul. Dar toate acestea sînt fapte documentate, și încă în surse occidentale.

Dar ce am primit noi de la Occident?

Pur și simplu, haideți să vedem de ce sîntem de 33 de ani sub dominația așa-zișilor parteneri occidentali, de ce în fiecare an sîntem tot mai puțini, de ce în fiecare an viața în Moldova costă tot mai mult, de ce tot mai puțini oameni își văd viața lor și a copiilor lor în această țară. Ceva nu se leagă: sînteți parteneri sau colonizatori? Păi, știți, cu astfel de parteneri, nici dușmani nu-ți trebuie.

Acum, oameni care nici măcar nu plănuiau să plece din Moldova vorbesc deja deschis despre asta. Pur și simplu pentru că viața este una și cineva vrea să aparțină civilizației dezvoltării, nu civilizației degradării. Lumii care va merge înainte.

SUA este în afara Occidentului global?

Înainte va merge nu numai Rusia. Înainte vor merge mulți - Orientul Mijlociu, China și SUA. Numai că nu în cadrul Occidentului global, ci în cadrul AUKUS, unde își vor reface economia reală. Au apărut datele pentru prima jumătate a anului care arată că ei au un deficit comercial de 546 de miliarde de dolari. Au importuri în valoare de 1.526 de miliarde dolari și doar 1 trilion - exporturi. Deci, SUA se vor ocupa de propria țară. Și vor lăsa Europa în voia sorții.

Ce va face Occidentul dacă va pierde?

Nimic. Occidentul va juca cît va putea, se va așeza la masă și va negocia. Ei încă mai au atuuri, încă mai au dolarul, încă mai au un număr uriaș de alte instrumente: ONU, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Comitetul Olimpic Internațional, Organizația Mondială a Sănătății, Banca Europeană. Au creat instrumente, iar setul lor de instrumente este destul de larg. Și vor face presiuni, dacă nu vor putea face presiuni direct asupra Rusiei, vor face presiuni asupra Rusiei prin intermediul aliaților.

Și aceasta este o practică normală. În general, toată geopolitica este foarte cinică, întotdeauna au loc negocieri. Negocieri obișnuite. Cu ce s-au ocupat Stalin, Churchill și Roosevelt? Au negociat. În privința la fiecare problemă, la fiecare țară. Și acum se vor așeza și vor negocia.

Avem nevoie de o ideologie a conservatorismului moderat

Ce este conservatismul? Conservatismul se bazează pe idealism și pe tradiționalism. Pentru ce sînt cunoscuți conservatorii? Practic, sînt oameni care au un respect deosebit față de proprietatea privată. Și sînt în favoarea unui stat autoritar puternic. Adică, sînt cei care înțeleg în ce constă suveranitatea. Iar suveranitatea statului este posibilă doar cu o națiune suverană. Iar o națiune suverană este posibilă doar cu cetățeni suverani.

Tradiționalismul este întruchiparea celei de-a treia legi a dialecticii lui Hegel, legea negării negației. Este atunci cînd mergem în viitor, fără a respinge tot ceea ce a fost în trecut, ci luînd ce este mai bun din trecut și integrîndu-l în progres și în viitor.

Oamenii de aici cred că filosofii sînt nebunii orașului. Dar acum este anume timpul filosofilor. Filozofia este fundamentul noii lumi. Filozofia este baza a tot. Baza oricărei științe, și cu atît mai mult baza economiei, și cu atît mai mult a politicii, politologiei ca instrument.

Astăzi, filosofii trebuie puși pe primul plan. Ei sînt acei oameni care sînt gata să creeze noi sensuri, care sînt gata să argumenteze aceste sensuri. Să ne amintim de expresia lui Lenin conform căreia o idee capătă putere atunci cînd cucerește masele.